Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


”O lume a brutelor”

brute.png

Image source: 
www.courrierinternational.com

Acesta este titlul de copertă al revistei Courrier International, care atrage atenția asupra regresului democratic în multe părți ale lumii, în favoarea așa-numiților ”oameni puternici”:

"Închisoarea sau exilul", asta le-a promis Jair Bolsonaro în timpul campaniei electorale oponenților săi. Ales la 28 octombrie la președinția Braziliei, el a fost imediat felicitat de Donald Trump, care uzează și el de formule simpliste și sloganuri populiste.

Peste tot, lumea se confruntă cu creșterea urii și declinul democrației, care pare să-și fi pierdut din forța de atracție.

Departe de a-și face griji cu privire la îngustarea libertăților, cetățenii acestor democrații neliberale  sau democraturi, par ca tocmai asta să-și dorească, după cum reiese din realegerea lui Victor Orbán, a lui Recep Tayyip Erdogan sau a lui Putin.

Un studiu realizat de Fundația germană Bertelsmann constată că încrederea în guvernele illiberale crește, în Ungaria, Polonia sau Turcia.

Dar răul nu se limitează la "tinere" democrații. Politologul Yascha Mounk, care a scris un eseu genial pe subiect , arată că în Statele Unite noile generații sunt mult mai puțin dedicate valorilor democratice decât cele mai în vârstă.

În Belgia, un sfert dintre tinerii alegători nu cred că democrația este cea mai bună formă de guvernare. Aceeași tendință în Australia, unde o treime din cetățeni sunt atrași de ideea unui lider autoritar. Între întoarcerea la modelul "bărbaților puternici" și neîncrederea profundă în democrație, pe planetă se simte o adiere deloc plăcută a anilor 1930.

 

Cazul Khashoggi slăbește diplomația saudită, titrează Le Monde. Emoțiile provocate de moartea jurnalistului forțează occidentalii să se distanțeze temporar de Riad:

Este o lovitură grea pentru credibilitatea Arabiei Saudite pe scena internațională. Cazul Khashoggi lovește de fapt în cel mai înalt grad eforturile diplomatice ale Regatului Saudit, inclusiv în ce privește limitarea influenței iraniene în Orientul Mijlociu.

De la retragerea Statelor Unite din acordul nuclear, Iranul tot încearcă să-și consolideze baza regională. Oficialii israelieni, care, de asemenea, au rămas tăcuți în timpul crizei uciderii jurnalistului, dar din motive diametral opuse față de liderii iranieni, exercită la rândul lor presiuni sporite asupra Teheranului.

Totul sugerează că eforturile de a construi un front anti-Iran ar trebui să supraviețuiască turbulenței generate de asasinarea jurnalistului saudit. Cu toate acestea, eficacitatea acestor mari manevre diplomatice nu este în niciun fel garantată.

Având în vedere diviziunile care afectează Golful și lipsa de interes a președintelui american pentru tratatele multilaterale, proiectul unui NATO arab, care ar include Statele Unite, monarhiile din Golf, Iordania și Egiptul, pare încă departe.

Pe aceeași temă, The Guardian notează că afacerea Khashoggi "ar putea afecta sprijinul din partea Regatului Unit pentru acțiunile saudite din Yemen".

Iar în Statele Unite, revista The Hill crede că SUA trebuie să impună un preț pentru saudiți, dar unul cu un scop clar:

”Într-adevăr, există interesele noastre comune cu saudiții de a contracara dorința iraniană de a domina regiunea. Există și interesele noastre economice în regat. Pentru moment, administrația Trump trebuie să impună un preț cu un scop clar; mai puțin pentru a pedepsi Arabia Saudită și mai mult pentru a-l convinge pe rege și pe prințul Mahomed că trebuie să existe o schimbare de comportament”.

 

Într-un interviu acordat săptămânalul Le Point, fostul președinte al Franței, Nicolas Sarkozy, îl avertizează pe actualul președinte, Emmanuel Macron, în legătură cu pericolul fascinației puterii, care poate deveni un "drog":

Sarkozy crede totuși că trebuie "să-i acordăm timp" lui Macron, iar "francezii vor vorbi" la următoarele alegeri. "Nu mai sunt în lupta politică. Știu cât de greu este să răspund tuturor așteptărilor unei alegeri. Mă voi abține să-l critic. De asemenea, observ că în ceea ce privește criticile se pare că nu duce lipsă. Și este atât de ușor  să distrugi", a spus Sarkozy, care a dat asigurări că vrea "ceea ce este cel mai bine pentru țara noastră".

Presa comentează și pauza pe care președintele francez și-a îngăduit-o. Liderul de la Elysées a amânat ședința de guvern din această spătămână, motivând epuizarea fizică.

Zvonurile iau amploare, scrie cotidianul britanic Daily Express: Șeful statului, în vârstă de 40 de ani, care a fost descris de cercul său de apropiați ca fiind un hiperactiv, care are nevoie doar de patru ore de somn pe noapte, se arată slăbit de o serie de derapaje și eșecuri care i-au subminat autoritatea, scrie ziarul britanic.

"Emmanuel Macron nu este Superman", titrează pagina de internet a RTL Franța.

Nu există nici o îndoială, președintele a fost lovit de oboseală. Din vară, nu s-a oprit.  Au fost cazul Benalla, demisia lui Nicolas Hulot, cea a lui Gérard Collomb ... Apoi a fost remanierea, călătoriile în Statele Unite și Antile.

Toate au un impact. Deci, iată o "pauză forțată”.  Iar apropiații n-ar trebui fie nemulțumiți să-l vadă relaxându-se puțin. Probabil că nici soția sa, Brigitte, nu este străină de această pauză.

Pagina de internet a postului de radio Europe 1 vorbește despre o oboseală psihică a președintelui, citând mai mulți medici și psihologi:

Poți lucra mult, dar dacă ai o satisfacție, dacă vezi că funcționează, atunci nu te simți obosit. Când călătorești foarte mult și când, de asemenea te simți prea puțin răsplătit în termeni de popularitate, există riscul unei căderi”.

Revista presei internaționale din 1 noiembrie 2018