Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Și dacă Rusia ar câștiga al treilea război mondial?

tancuri_rusia.png

Tancuri rusești în timpul unui exercițiu militar, regiunea Nizhniy Novgorod, octombrie 2018
Image source: 
Ministerul Apărării din Rusia http://eng.mil.ru

Până unde poate merge Rusia împotriva Ucrainei, în urma incidentului naval din Marea Azov? Și cum trebuie să reacționeze Vestul? Iată o preocupare importantă în presa internațională.

Washington Times remarcă decizia președintelui rus Vladimir Putin de a risipi impasul din războiul împotriva Ucrainei, din Donbas. Un război care, la rândul său, este continuarea geografică a cuceririi Crimeei.

Cu aproape cinci ani în urmă, domnul Putin a ordonat cucerirea Crimeei. Trupele sale - pe care Occidentul le-a numit "omuleții  verzi" - purtau uniforme rusești, dar fără însemne, pentru a le putea identifica drept aparținând Rusiei. Astfel, el a răsturnat o ordine mondială europeană care nu mai văzuse o anexare militară a unei țări de către alta de mai bine de jumătate de secol.

The Hill afirmă că acțiunea Moscovei asupra navelor ucrainene a fost proiectată pentru a provoca o ripostă ucraineană, la care trupele ruse să poată răspunde. Pentru cei care urmăresc politica rusească de-a lungul timpului, acest comportament este obișnuit. Dar Ucraina nu a răspuns cu foc.

Potrivit unui articol de opinie aparținând unui consilier politic francez și găzduit de ziarul francez Les Echos, după incidentul din Marea Azov, Uniunea Europeană trebuie să arate reținere și realism.

UE ar trebui să își reafirme cu fermitate angajamentul de a respecta dreptul internațional și să dea dovadă de sânge rece, deoarece miza depășește problema ucraineană, în timp ce relația cu Moscova este crucială pe multe teme internaționale.

Sancțiunile nu reprezintă un instrument ușor de utilizat. Putem arăta opiniei publice "că facem ceva", dar riscăm ca, de fapt, să dăm doar o tristă demonstrație a neputinței dată de instrumentele noastre insuficiente.

Uniunea Europeană nu are de ales în a afirma respectul pentru integritatea teritorială a Ucrainei și a dreptului popoarelor la autodeterminare. În același timp, trebuie să își reafirme rolul de mediator, punând interesele sale în centrul ecuației.

Este timpul să-i trimitem un semnal clar lui Putin, cere la rândul său, postul de radio german  Deutschlandfunk: și anume, să oprim proiectul Northstream 2:

"Aceasta ar lovi în inima centrului de putere al lui Putin: oligarhii, compania de stat Gazprom. Nord Stream 2 a fost construit pentru a face inutil tranzitul de gaze prin Ucraina. Cu toate acestea, tranzitul de gaze este esențial pentru securitatea Ucrainei. Dacă Rusia continuă să agraveze agresiunea împotriva vecinului său, Ucraina ar putea opri robinetul de gaze. Deocamdata, aceasta este singura pârghie pe care Ucraina o are față de Rusia ".

 

În acest context, revista americană National Interest vine cu un scenariu terifiant: cum ar fi ca Rusia să câștige al treilea război mondial, în 2024?

Ei bine, așa cum s-a întâmplat și în perioada ce a premers anului 1939, semnele de avertizare erau deja vizibile pentru toți. Retorica rusească privind represiunea minorităților etnice ruse din statele baltice vecine crescuse mult de la începutul anului 2020.

Cel de-al doilea semnal de avertizare a implicat acordul încheiat cu Kievul privind un armistițiu verificabil în estul Ucrainei, urmat de un infamant Pact non-agresiv China-Rusia, în 2023. Ca de obicei, americanii au ales să vadă aceste lucruri printr-o lentilă pacifistă și nu ca pe un semn prevestitor al acțiunii rusești înspre vest.

Potrivit revistei, scenariul cuprinde operațiuni foarte limitate, dar violente, mai ales împotriva Gdanskului, pentru a întrerupe fluxul rapid al oricărui material de război pe care SUA sau NATO le-ar putea trimite prin portul respectiv.

După șocul inițial, NATO a reacționat, inițiind contraatacuri nereușite în ideea de a recuceri portul Gdansk. Dar forțele aeriene ruse, împreună cu apărarea aeriană, au stabilit controlul aerian absolut în zonele din jurul Gdanskului și Kaliningradului. Iar asta a fost doar încălzirea.

Rusia a atacat direct Polonia prin mlaștina Pripet, folosind un "coridor" nedeclarat anterior și ținut secret, prin Belarus. Ucrainenii nu au putut să ajute, fiind ținuți de pactul de încetare a focului în estul Ucrainei. Încă mai șocant, Ungaria a refuzat să-și onoreze angajamentele NATO până când n-au obținut un acord de renegociere a plângerilor teritoriale de lungă durată asupra regiunilor transilvănene.

Această acțiune, la rândul ei, a înghețat forțele românești și cele două națiuni au început să se mobilizeze una împotriva celeilalte mai curând decât în ​​numele NATO.

Tancurile rusești au înaintat, până la începutul lunii octombrie, practic fără efort prin toată Polonia sudică și "au eliberat" Cracovia, dar în același timp Rusia a făcut o ofertă secretă Berlinului, prin ambasada nord-coreeană, pentru a întoarce Silezia Germaniei și apoi a publicat dovada acestei manevre diplomatice prin intermediul unui politician german din coaliția post-Merkel.

Între timp, rușii au ajuns în apropiere de Varșovia, și au extins zona de excludere aeriană până la granița cu Germania. Apoi, au declarat o încetare unilaterală a focului, invitând toate părțile la o conferință găzduită de China, care s-a oferit ca un mediator imparțial.

Întregul scenariu, este, desigur, fictiv, ne reamintește  National interest. Dar autorul său, John T. Kuehn, care este profesor de istorie militară și ofițer de marină în retragere, promite să revină cu un al doilea episod.

Revista presei internaționale din 4 decembrie 2018
328