Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cât de actuală mai este moștenirea lui Havel?

havel.jpg

Portretul cu inscripția ”Havel pentru totdeauna”, din Piața Wenceslas din Praga, inaugurat la 17 noiembrie 2014 pentru aniversarea a 25 de ani de la Revoluția de catifea
Image source: 
wikipedia.org / public domain

În decembrie 1997, Vaclav Havel, pe atunci președinte al Cehiei, declara, în ședința comună a Parlamentului, că națiunea se afla pe un drum greșit, scrie Politico. La doar opt ani după Revoluția de Catifea, țara trecea prin încercări grele. Coaliția de guvernământ se prăbușise, scandalurile explodau, iar un partid extremist de dreapta stârnea ura și violența la adresa minorităților.

"Mulți oameni," a spus atunci Havel, "sunt dezamăgiți sau chiar dezgustați de starea generală a societății și a țării. Mulți oameni cred că, atât în democrație cât și în ne-democrație, cei de la putere sunt oameni în care nu se poate avea încredere și care sunt mai preocupați de a se ajuta pe ei decât să contribuie la binele public".

Dar admiratorii lui Havel,  dintre care mulți au ascultat discursul din 1997 -  cunoscut drept discursul unei proaste stări de spirit - simt că acestă descriere asupra statului și națiunii cehe este valabilă și astăzi.

Președintele Miloș Zeman a fost criticat atât acasă, cât și în străinătate pentru comentariile violente împotriva minorităților și a musulmanilor. Premierul Andrej Babiš a negat colaborarea cu poliția secretă - deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului i-a respins luna trecută un apel prin care cerea să fie eliminat din registrul informatorilor comuniști.

Și tot Babiš, unul dintre cei mai bogați oameni ai țării,  este suspectat, de asemenea, de fraudarea fondurilor UE - o altă acuzație pe care a negat-o.

Michael Žantovský i-a fost un prieten lui Havel de-a lungul vieții, i-a fost primul purtător de cuvânt ca președinte și, mai târziu, ambasadorul său în S.U.A. A scris o biografie bine cunoscută a lui Havel, care a murit la 18 decembrie 2011, la vârsta de 75 de ani.

Žantovský recunoaște că gândirea morală a lui Havel nu este prea răspândită printre actualii politicieni cehi. Dar el spune că în rândul populației, în ciuda a ceea ce se aude sau se vede uneori pe rețelele sociale, moștenirea lui Havel este profund înrădăcinată.

Într-o clădire modestă, cu două etaje, nu departe de cafeneaua în care Havel și colegi și disidenți se întâlneau adesea, Žantovský găzduiește biblioteca unde au loc anual mai mult de 200 de dezbateri, discuții și lecturi. "Și avem sala plină în fiecare seară",  spune Žantovský. "Sunt în majoritate tineri între 20 și 30 de ani".

Biblioteca are, de asemenea, un popular proiect online, în care Youtuberi, actori și alți artiști interpretează din lucrările lui Havel. Potrivit unor date de pe rețelele sociale, biblioteca Havel este cel mai citat ONG din Republica Cehă.

"Havel este aici ca să rămână", a declarat el. "Anul viitor vom sărbători cea de-a 30-a aniversare a revoluției și – spune fostul purtător de cuvând al lui Havel -  va fi o altă ocazie ca aceasta să fie prezentată.

 

 

Der Spiegel scrie despre dificultățile prin care trece președintele francez. Dar, cu toate protestele, acesta are încă toate pârghiile pentru a ține lucrurile sub control, apreciază revista:

Mulți francezi consideră acum că alegerea lui Macron la președinție a fost un accident. Emmanuel Macron nu a avut nici partid, nici experiență, în schimb a avut mult noroc.

În postura de candidat, el era singur. Și a rămas așa și ca președinte. Dar această supra-personalizare își are prețul ei. Sistemul lui Macron s-a bazat pe centralizarea completă a puterii în mâinile președintelui și a câtorva consilieri inteligenți - intelectuali, care uneori trimit mesaje text la ora 3 dimineața, așa cum i se întâmplă și lui Macron. Asta a avut succes în primul său an.

Macron este mândru de reformele sale și pe bună dreptate. El crede că aceste reforme vor aduce un reviriment în Franța. Tot pe buna dreptate, el crede, de asemenea, că o creștere economică în Franța va remedia dezechilibrele sociale din țară.

Dar Macron uită de timpul necesar a se scurge de la reformă, până la creștere și justiție socială. Iar mulți francezi nu vor să aștepte. Vor rezultatele - și asta, imediat. Vestele galbene nu au o față, dar au carismă. Și sunt unite în mânie. Vor o revoluție și vor venituri mai mari. Nu le pasă de ce ar însemna acest lucru din punct de vedere economic pentru țara lor foarte îndatorată.

Deși argumentele Palatului Élysée sunt coerente din punct de vedere tehnocratic, vestele le confruntă cu o simplitate brutală: dacă eliminați impozitul pe avere și creșteți prețul motorinei cu șase cenți pe litru, sunteți un dușman al poporului.

În discursul adresat națiunii, Macron, respirând adânc , s-a adresat celor pe care îi uitase: mamele singure, cei în căutare de locuri de muncă, cei excluși.

Ura vestelor galbene nu va dispărea imediat. Pe de altă parte, însă, mișcarea nu are niciun efect de pârghie pentru a deraia sistemul Macron. Guvernul  a tratat violența demonstranților cu severitate, dar nu a apărut încă vreo mișcare politică.

Și chiar dacă s-ar fi născut o astfel de mișcare, tot n-ar fi avut vreo influență. Macron este relativ sigur la Élysée până în mai 2022 și se bucură de majoritatea absolută în parlament. El nu are parteneri de coaliție și nici vreun motiv să se teamă de votul de neîncredere.

Cu toate acestea, el are nevoie să construiască încredere.

Și chiar dacă totul va merge prost, el va putea să folosească pârghii prezidențiale pe care l-au folosit  și predecesorii săi: să numească un prim-ministru și să ceară un nou început. Doar foarte puține sisteme constituționale oferă șefului statului luxul unui țap ispășitor instituționalizat. Iar liderii cu acces la un astfel de mecanism de apărare politică nu vor renunța, chiar și sub cea mai gravă presiune politică.

Revista presei internaționale din 20 decembrie 2018
551