Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Fascinantul exemplu al Poloniei (The New Republic)

poland.jpg

Image source: 
pixabay.com

Bombardată cu un discurs populist și eurosceptic, națiunea rămâne profund atașată Uniunii Europene, scrie publicația The New Republic.

”De la Londra la Roma, Uniunea Europeană a servit în ultimii ani drept sac de box, determinând electoratul intern să se unească împotriva unui dușman convenabil, fără față și deloc simpatic. Rezultatele au fost diferite: în Marea Britanie, o serie de erori politice au condus la povestea unui Brexit atât de dăunător din punct de vedere economic. În Grecia, demonstranții s-au limitat în mare măsură la arderea efigiilor liderilor europeni. În Italia, sprijinul pentru rămânerea în Uniunea Europeană pare să se diminueze.

În 2015, când Partidul Lege și Justiție a câștigat puterea în Polonia, mulți observatori internaționali se temeau că țara din Europa Centrală va deveni următorul focar de politică anti-europeană virulentă.

Dar aproape patru ani mai târziu, tendința de virare a Poloniei spre dreapta pare să fi încetinit. Este adevărat că în 2017, grupuri neonaziste și naționaliste au marcat redobândirea independenței țării după primul război mondial scandând la Varșovia. "Ieri Moscova, astăzi Bruxellesul ne fură libertatea”.

La fel ca și în Marea Britanie, politicienii din partidul Lege și Justiție au vorbit despre suveranitatea pierdută, precum și despre preluarea controlului.

Există totuși o diferență fundamentală între Polonia și Marea Britanie, în sensul că polonezii nu doresc să părăsească UE. Cu circa 72% dintre alegători care sprijină apartenența la Uniune, Polonia are cel mai mare rating de aprobare dintre toate națiunile membre - ceea ce face greu de vândut retorica "Polexit" . Polonezii văd în Europa o cale sigură de dezvoltare, pentru a nu mai vorbi de subvenții care aduc în prezent 8,9 miliarde de euro în economia poloneză.

Alegerile pentru Parlamentul European vor fi în luna mai, iar cele parlamentare și prezidențiale poloneze au loc în primăvara lui 2019, respectiv în 2020, iar polonezii rămân extrem de  favorabili la adresa UE. Poate fi o anomalie în nebunia actuală a europenilor, dar pentru cei care doresc să țină blocul împreună, Polonia oferă un exemplu fascinant”.

 

Accesul pe partea invizibilă a Lunii permite Chinei să-și exprime ambițiile sale geopolitice – iată ce crede Le Monde în editorialul său:

”Realizarea chineză a făcut fără îndoială senzație, dat fiind faptul că Luna este cel mai cunoscut corp ceresc, iar fața ei ascunsă este  atât de misterioasă. Cu toate acestea, ar trebui să vedem misiunea la justa proporție: în 2019 se împlinesc cincizeci de ani de la misiunea Apollo 11, în care primul om, un american, Neil Armstrong a pus piciorul pe Lună.

Micul robot chinez, nu poate concura cu această poveste, pe care doar coborârea omului pe Marte ar putea să o egaleze.

Aceasta nu este o mare lovitură științifică - chiar dacă realizarea tehnică rămâne remarcabilă. În termeni de ambiție geopolitică, însă, este cu siguranță un semnal.

Controlul spațiului este, în primul rând, un instrument de suveranitate. China controlează toate aspectele, sau aproape, și poate acum să ia în considerare desfășurarea misiunilor în raport cu ambițiile sale. Va alege comunitatea internațională calea de cooperare cu China, așa cum a făcut-o cu Rusia și cu aventura Stației Spațiale Internaționale? Este dificil să vezi un Donald Trump făcând asta. Cu toate acestea, cucerirea spațiului este rareori un obiectiv urmărit doar până la orizontul alegerilor următoare”.

La rândul său, revista The Conservation, preluată de Huffington Post constată că ”Beijingul a făcut istorie și se întreabă cum va reacționa America.

Trump vede China ca pe o amenințare militară în spațiu. Administrația Trump a folosit amenințarea reprezentată de China și Rusia pentru a-și susține argumentul pentru o noua Forță Spațială.

În timp ce concurența poate duce la progresul tehnologic, după cum a demonstrat prima cursă spațială, o capacitate globală mai mare pentru explorarea spațiului poate fi de asemenea benefică nu numai pentru salvarea astronauților, ci și pentru creșterea cunoștințelor despre universul în care trăim cu toții. Chiar dacă ascensiunea Chinei va duce la o nouă cursă spațială, nu toate consecințele vor fi negative”.

Și National Inquirer remarcă faptul că ”Beijingul încearcă să coopereze cu parteneri internaționali în alte programe spațiale. Anul trecut, a invitat toate statele membre ale Națiunilor Unite să utilizeze în comun viitoarea sa stație spațială, care urmează să fie lansată în cursul acestui an și pusă în funcțiune până în 2022.

Angajamentul Chinei față de cooperarea internațională demonstrează credința neclintită că spațiul cosmic este o casă comună pentru întreaga omenire și că visul său spațial face parte din visul întregii omeniri”.

Revista presei internaționale din 9 ianuarie 2019
238