Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Crima de la Gdansk, expresie a urii politice?

primar_polonia.jpg

Pawel Adamowicz a fost înjunghiat duminică și a decedat luni ...
Image source: 
Reuters via rfi.fr

Primarul din Gdansk a decedat luni în urma agresiunii cu cuţitul de duminică seara în timpul unui eveniment caritabil. Un eveniment pe larg comentat în presa internațională.

După cum scrie Agenția France Presse, agresiunea a provocat un șoc în Polonia, o țară care nu a mai experimentat un astfel de incident violent de la cazul de împușcare a unui membru al Partidului Lege și Justiție din Lodz în 2010. PiS  - o crimă comisă de către un bărbat, responsabil de acțiunile sale și care o invocat "ura" față de acest partid.

Unii comentatori se întreabă dacă atacul de la Gdansk a fost favorizat de violența dezbaterii politice dintre actualul PiS și opoziția centristă, scrie AFP amintind că atacatorul, un bărbat în vârstă de 27 de ani eliberat din închisoare acum câteva săptămâni , fusese condamnat pentru mai multe jafuri armate împotriva băncilor din Gdansk.

USA Today scrie că primarul Pawel Adamowicz, în vârstă de 53 de ani, făcea parte din opoziția democratică formată în Gdansk sub conducerea lui Lech Walesa în anii 1980. El fusese reales astă toamnă în al șaselea mandat, din postura de independent .

Ca primar, a fost o voce progresistă, care susținea drepturile LGBT și toleranța față de minorități. El a mers la parada gay de anul trecut, o acțiune rară pentru un primar din Polonia.
El a manifestat, de asemenea, solidaritate cu comunitatea evreiască atunci când sinagoga din oraș a fost avariată, anul trecut, denunțând puternic vandalismul.

În sfârșit, Washington Post notează că organizatorul manifestării caritabile, Jerzy Owsiak, este un critic liberal al actualului guvern de dreapta al Poloniei. El a denunțat o atmosfera de ură întreținută de partidului de guvernământ contra primarului.
Owsiak s-a referit la faptul că a fost descris personal într-o manieră defăimătoare într-un clip animat difuzat săptămâna trecută pe postul de televiziune de stat și care a avut, de asemenea, accente antisemite.

Animația îl arăta pe Owsiak ca pe o păpușă de lut manipulată de un oficial din conducerea Platformei Civice, manevrând bancnote pe care era desenată Steaua lui david. Radiodifuzorul și-a cerut scuze după scandalul creat.

 

Azi începe în Franța Marea Dezbatere propusă de președintele Emmanuel Macron, eveniment precedat de scrisoarea adresată francezilor de șeful statului, scrisoare pe larg comentată de jurnaliști.

Patru teme majore și treizeci de întrebări, titrează Le Monde, rezumând scrisoarea președintelui .

La Croix vorbește despre mizele și obstacolele marii dezbateri naționale, în timp ce L'Opinion trece în revistă reacțiile din interiorul clasei politice la scrisoarea președintelui: Slabă, goală de conținut, ilizibilă...
 
Le Point vorbește în editorialul său despre  ”Pariul lui Emmanuel Macron” și se întreabă dacă președintele va reuși să genereze coeziune acolo unde există doar furie:

Putem spune cel puțin că este un pariu dificil. În primul rând, pentru că această mare dezbatere trebuie să aibă loc peste tot: în primării și în cartiere, la inițiativa primarilor sau a altor aleși locali sau chiar a cetățenilor obișnuiți. Întrebarea: de către cine, cum, în ce formă se vor întoarce aceste consultări diferite la vârful statului? Pentru moment, rămâne destul de vag”.

Le Figaro rezumă reacții ale ”Vestelor Galbene” pe rețelele de socializare: "Blabla", "perdea de fum", "pierdere de vreme".

Le Nouvel Observateur rescrie, într-o cheie ironică, scrisoarea prezidențială, sub titlul "Eu, Macron, președinte-profesor".

Francezii ar fi cârcotași, copii răsfățați, leneși? Asta nu. În două luni veți arăta lumii că sunteți constructori, moștenitori ai lui Lavoisier, Curie, Gustave Eiffel, Antoine de Saint-Exupery, Victor Hugo... Vă ofer o aventură minunată, ce spun, o epopee. Fiți minunați, cred în voi, dragi compatrioți!
Deci, ridicați mânecile. Și deveniți cetățeni adevărați: propuneți, propuneți, din nou și din nou! Timp de două luni, cerneala este gratuită.
În cele din urmă, eu voi dispune. Dar nu este acesta rolul meu?

 

Și presa din afara Franței acordă acestui subiect o mare importanță.

Bloomberg scrie că Macron încearcă să le spună francezilor  că este timpul să înceteze a-și mai exprima mânia pe străzi, iar cetățenii să depună plângeri și sugestii, o practică datând de la Revoluția Franceză din 1789.

În Austria, Der Standard nu vede nici o șansă ca dezbaterea să aibă loc cu adevărat:

"Din punct de vedere politic, Macron este slăbit. Iar ceea ce vestele galbene cer înseamnă de fapt o limitare a puterilor sale. Cererea de "referendumuri civile" este în totală contradicție cu statul centralizat francez", comentează ziarul austriac.

Oamenii și președintele vorbesc în paralel, crede Gazeta Wyborcza:

"În preziua protestelor de sâmbătă, Macron spunea că mulți francezi cred că pot obține multe lucruri importante cu puțin efort. El a adăugat că nu trebuie să uităm că, dincolo de drepturile lor, oamenii au și îndatoriri. Dar în ochii demonstranților, din contră, problema nu este că ei nu depun eforturi suficiente, ci că există o lipsă de apreciere pentru eforturile pe care le fac ", scrie cotidianul polonez.

În timp ce ziarul elvețian Le Temps observă că limbajul scrisorii  prezidențiale este clar, problemele sunt ordonate, prezentarea lor - serioasă. Diagnosticul este bine pus. Iar dorința de a transforma Franța , de a o moderniza rămâne lăudabilă.

Și după? Ce este nou în comparație cu discursurile televizate anterioare ale președintelui sau ale primului său ministru? Și de ce, a fost ales, până la urmă, un proces atât de lung și uneori atât de complicat? Este clar acum că alegerile europene din 26 mai, sunt pe cale de a deveni un vot pentru sau împotriva lui Macron".

Revista presei internaționale din 15 ianuarie 2019
556