Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Antisemitismul care întunecă protestul Vestelor Galbene

veste.jpg

Veste galbene pe Champs Elysées, 17 februarie 2019
Image source: 
Eric FEFERBERG / AFP

Presa franceză condamnă agresarea verbală a filosofului Alain Finkielkraut – moment care a marcat ultimul episod, de sâmbătă, al protestului Vestelor Galbene.

”Oare ce mai așteaptă liderii Vestelor Galbene ca să-și manifeste indignarea?” - se întreabă Libération.

”Trebuie urgent făcută curățenie. Aceasta este singura modalitate de a opri spirala în care s-au lansat vestele galbene. Știm că această mișcare nu este omogenă, sunt oameni cu totul diferiți, pe care sentimentul abandonului și lipsa de perspective i-au împins în stradă.

O bună ocazie pentru ca elemente ale extremei stângi și extremei drepte să se infiltreze. Până când însă pensionarii, mamele singure și fermierii modești care au demonstrat în mod pașnic încă din primele zile ale mișcării, vor lăsa să fie rostite astfel de orori în numele lor? Cât timp vor accepta să fie jefuiți de pretențiile lor inițiale, care s-au axat pe o mai mare justiție socială și fiscală?” - se întreabă ziarul francez.

Pentru Le Nouvel Observateur, ”acești oameni care l-au jignit pe filosof și pretind că sunt poporul, nu sunt decât o caricatură vulgară și mediocră”.

”Desigur, oricine e liber să nu fie de acord cu gândirea și pozițiile lui Alain Finkielkraut și să-l critice; oricine este liber să apere cauza palestiniană sau să fie prietenul Israelului, dar ceea ce nu trebuie să facem niciodată este să trecem la violență și ură. Să folosim, așadar, această armă a celor slabi, care au ca argument doar vociferările, răzvrătirile și insultele.

Astăzi, nu trebuie să mai tolerăm intolerabilul”, scrie Le Nouvel Observateur.

Le Point deplânge faptul că de ani de zile nu facem decât să constatăm cu tristețe că noi nume se adaugă pe lista celor uciși pentru că sunt evrei. ”Asta facem, ori de câte ori apare un act sau o manifestare anti-semită. Când o etichetă demnă de anii 1930 a a apărut pe vitrina unui magazin. Ori când zvasticile au desfigurat fața lui Simone Veil.

Că antisemitismul abundă, că îmbrăcă multiple forme, că se insinuează în toate mediile și exploatează în toate luptele, nu este ceva nou și, în mod evident, nu se va sfârși curând. Nu, drama, așa cum sublinia Albert Camus, este că nu am înțeles încă”, notează Le Point.

În Le Figaro filosoful Robert Redeker subliniază că ”Agresiunea împotriva lui Finkielkraut ilustrează noul antisemitism, islamo-stângist."

Unii nu au ezitat să susțină că Alain Finkielkraut a fost responsabil pentru insultele și amenințările aduse sâmbătă împotriva lui, se îngrijorează filosoful .

Iar Alain Finkielkraut s-a destăinuit postului TV LCI: "Mi-a plăcut această mișcare a Vestelor Galbene, la începuturile ei și îmi place în continuare.”

El și-a exprimat însă regretul "că oamenii nu au condamnat în mod clar acest act de trădare a idealurilor mișcării". "Unele veste galbene au condamnat violența, dar nu mi se pare că majoritatea", a spus academicianul, invitându-i pe "toți cetățenii să se alăture acestei lupte și în special vestele galbene, care altfel și-ar putea pierde tot creditul".

 

Conferința pe teme de securitate de la München s-a încheiat fără clarificări în privința relațiilor transatlantice.

”Conferința de insecuritate de la München”, titrează Politico.

Diferențele transatlantice au fost vizibile. A fost clar că europenii și americanii (adică administrația Trump) s-au aflat în contradicție pe o serie de probleme precum dosarul nuclear iranian, clima, comerțul și angajamentul față de NATO.

Accentele caustice s-au făcut simțite atât în ​​public cât și în spatele scenei – iar unii participanți au avertizat că alianța de securitate transatlantică traverseză o perioadă de tot mai mare instabilitate.

New York Times transmite că vicepreședintele Mike Pence a fost sâmbătă avocatul politicii "America First" pe terenul profund ostil al conferinței anuale de la München. El nu a ezitat să își repete afirmațiile că se va retrage din acordul nuclear cu Iranul.

Dl Pence a primit un răspuns previzibil, în special din partea mai multor americani prezenți acolo – mai mulți membri ai Camerei Reprezentanților care, împreună cu președintele Democrat al Camerei, Nancy Pelosi, susțin relația transatlantică.

Un rezultat al mesajelor concurente a fost că dna Merkel, aflată pe finalul mandatului, a apărut din nou drept cel mai mare apărător al ordinii tradiționale. Ea a primit ovații în picioare atunci când a fost întrebată de organizatorii conferinței cine ar trebui să mute piesele. ”Doar noi toți, împreună”, a răspuns, în ropote de aplauze, scrie The New York Times.

Iar Deutsche Welle vede în Merkel şi Pence două lumi diferite.

Merkel şi Pence nu au discutat în contradictoriu, ci unul pe lângă celălalt. Perspectiva din care privesc lumea este marcată de ţara din care provin.

Merkel este premierul unei puteri medii accentuat civile, dependentă de o armonizare a intereselor, pe când Pence este vicepreşedintele unei mari puteri militare şi politice, care încearcă să-şi apere poziţia în faţa unor rivali mai vechi cum ar fi Rusia şi emergenţi cum ar fi China, o mare putere obişnuită să fie ascultată. Un discurs patetic despre libertate şi forţă a rostit Pence, pe când Merkel a încercat o prudentă mediere. Gândire în alb-negru de o parte, numeroase nuanţe de gri pe de alta.

Dar Merkel a devenit fermă pe poziţie. La finalul alocuţiunii ea l-a citat pe republicanul american Lindsey Graham, învins de Trump în campania internă dinaintea prezidenţialelor. Graham a afirmat: "Poate că multilateralismul este ceva complicat dar e mai bine decât să stai singur acasă."

Probabil că Pence şi Trump nu sunt prea bucuroşi că Merkel şi l-a luat ca aliat tocmai pe un politician din Partidul ”lor” Republican.

Revista presei internaționale din 18 februarie 2019
380