Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Fabula vițelului și reforma drepturilor de autor

vitel.jpg

Image source: 
pixabay.com

Parlamentul European a votat reforma drepturilor de autor. Comentatorii discută despre impactul pe care îl va avea noua legislație.

Reforma poate că nu e perfectă, dar este necesară, afirmă scriitorul italian Gianni Riotta în La Stampa, citată de Eurotopics:

"Nu există nici o îndoială că Internetul a dus la o difuzare fără precedent a culturii și a cunoașterii. Și ar fi imposibil să se creeze limite în această bibliotecă fantastică. În același timp, este dificil pentru artiști și autori să își exercite drepturile față de marile platforme sociale. Sunt victime ale lipsei de reglementări. În mod evident, reforma nu este încă perfectă și trebuie îmbunătățită. Dar, la fel ca regulamentul general privind protecția datelor din 2018 și Codul de bune practici privind dezinformarea, reforma are meritul de a pune legislația digitală în prim plan".

Ziarul austriac Die Presse crede că cei care s-au pronunțat împotriva reformei drepturilor de autor susțin în mod neintenționat marile companii:

"Giganții internetului își câștigă banii din conținutul rostogolit pe platformele lor. Monitorizarea acestui conținut prin introducerea filtrelor este costisitoare și îngustează marjele de profit. E adevărat, critica vine din direcții complet diferite, însă toate pot fi interpretate în două moduri. Fie directiva propusă este incredibil de rea, fie că unii dintre criticii ei nu au înțeles nimic despre asta. În cazul dreptului, este cea de-a doua variantă. Google, Facebook și ceilalți știu exact de ce doresc să blocheze reforma drepturilor de autor. Demonstranții, dimpotrivă, cred că este vorba despre filme amuzante cu pisici și bloguri video, când, în realitate, este vorba despre putere și monopoluri ".

Adversarii – explică Huffington Post - acuză Articolul 17 (fostul 13) care are drept scop consolidarea poziției de negociere a creatorilor și a titularilor de drepturi împotriva marilor platforme .

Aceasta înseamnă că Google poate fi dat în judecată dacă cineva publică un conținut care nu are drepturi pe Youtube.

Cu toate acestea, pentru a sorta conținutul, cel mai simplu este să utilizați filtrele automate de descărcare, algoritmi, care există deja pe aceste platforme mari. Dar acești algoritmi sunt acuzați de susținătorii libertății pe internet că vor putea deschide ușa unei forme de cenzură.

 

"Fiecare vacă are vițelul ei": iată fabula copyrightului european povestită de ziarul elvețian Le Temps:

Pentru a înțelege, situația, există o fabulă bună. „Pentru fiecare vacă vițelul, pentru fiecare carte, copia sa. Cu aceste cuvinte, încă din secolul al șaselea, un rege irlandez tranșa unul dintre cele mai vechi aspecte juridice legate de drepturile de autor.

Astfel, un preot ar fi făcut în secret o copie a unei cărți religioase cu scopul de a o răspândi. Avertizat despre această manevră, călugărul care era autorul ar fi cerut dreptate regelui, argumentând că o copie făcută fără permisiune trebuie să aparțină stăpânului operei originale .

Apoi, aproximativ 1400 de ani mai târziu ... ce se întâmplă? Copistul refuză, iar problema ajunge înaintea împăratului. Iar discordia generează, 1400 de ani mai târziu, o directivă la propunerea Comisiei European: scopul este de a adapta legea drepturilor de autor a UE la era digitală și de a proteja mai bine titularii de drepturi, cum ar fi artiștii, creatorii și editorii de presă. Dar apărătorii difuzării gratuite pe internet se plâng de restrângerea accesului la informații.

Avem o problemă cu marile bănci din Rusia

Ceva este grav în reglementarea bancară internațională. Iar Occidentul ar trebui să fie mai atent cu marile bănci din Rusia – scrie EU Observer:

În recentul scandal privind spălarea banilor, Danske Bank din Estonia a spălat 200 de miliarde de euro, ceea ce este o infracțiune gravă.

Dar de ce sunt pedepsiți toți acești intermediari și nu adevărații vinovați, marile bănci de stat de la Moscova, cele care conduc fluxurile ilicite de bani?

Să urmărim, așadar, banii. De unde vin? Unii din Azerbaijan, Kazahstan și Ucraina, dar în mod copleșitor, din Rusia. Absurditatea devine și mai mare atunci când verificăm detaliile.

În 2015, Estonia și Letonia și-au pierdut ultima lor relație bancară de corespondență în dolari cu Deutsche Bank. Băncile lor naționale nu aveau de ales decât să se întoarcă spre Moscova pentru dolari. Primul beneficiar a fost VTB, o bancă de stat. Și puține bănci au fost implicate în mai multe scandaluri decât VTB.

În aprilie 2016, au fost publicate articolele din Panama Papers. Ele au dezvăluit că filiala VTB din Cipru, a acordat unei companii offshore aparținând prietenului din copilărie al lui Putin, violoncelistul Serghei Roldugin, un împrumut de 572 milioane de euro, care în mod evident nu trebuia returnat.

Și parcă pentru a acoperi traseele, cea mai mare bancă privată din Rusia, Bank Otkritie, a cumpărat această filială de la VTB. În toamna anului 2017, Bank Otkritie s-a prăbușit. Rata de schimb a rublei a scăzut și Rusia a ajuns într-o criză valutară severă.

Atunci când apare o problemă majoră, cum ar fi spălarea banilor din Rusia, accentul ar trebui să fie pus pe băncile mari de stat. Autoritățile bancare occidentale ar trebui să meargă după adevărații vinovați de spălarea banilor, cum ar fi VTB, mai degrabă decât după țânțari. Iar atât SUA, cât și UE ar trebui să renunțe la principiul potrivit căruia poți să fii un escroc, atâta timp cât ești mare”.

Revista presei internaționale din 27 martie 2019