Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


"Roșu-brun", o sută de ani de alianțe ale extremelor

proteste.jpg

Image source: 
Reuters via rfi.fr

Adesea folosit pentru a descrie mișcarea „Vestelor galbene“, termenul de ”roșu-brun” a apărut în Rusia în 1992. Dar conceptul își are originile în Germania interbelică, scrie Le Monde. 

Este vorba despre un amestec de contrarii de natură hibridă, împrumutate din gândirea extremei stângi și extremei extreme.

Istoricul și politologul Stéphane François vorbește pentru Le Monde despre ”revoluția conservatoare”, un curent de gândire, în principal cultural, care s-a dezvoltat în Germania după 1918, și care a fost caracterizat prin respingerea democrației și a parlamentarismului .

Iar dacă e să ne întoarcem către tânăra, pe atunci, Rusie Sovietică, vorbim despre, „national-bolșevism“, o formă ultra-naționalistă a socialismului, cufundată simultan în extremismul rasial și în cel mai întunecat pesimism cultural.

Adepții revoluției conservatoare respingeau toate dimensiunile occidentale ale societății germane: liberalismul și democrația, capitalismul dar și marxismul, burghezia și proletariatul, dar și creștinismul și umanismul.

Ideea este de a promova o "a treia cale" care-i reunește pe toți cei care resping sistemul capitalist. O alianță, prin urmare, a periferiilor care contestă centrul liberal și pro-american.

În anii 1990, opoziția față de primul război din Golf și războaiele din fosta Iugoslavie a constituit un pretext pentru reconcilierea extremelor de dreapta și stânga: în 1999, Noua Dreaptă a lansat o petiție împotriva războiului din Kosovo, aprobată și de figuri ale stângii intelectuale. Mai recent, în 2007, polemistul Alain Soral a încercat o experiență similară: Asociația Egalitate și Reconciliere, care intenționa să combine „stânga și dreapta în spiritul valorilor muncii” - înainte de a cădea în obsesia anti-semită.

După cum vedem, toate aceste inițiative sunt cu bătaie lungă, scrie Le Monde.

Regim militar la Paris? Mulți francezi n-ar zice nu

Rămânem în Franța pentru a discuta despre rezultatele unui  recent sondaj de opinie privind posibilul răspuns al cetățenilor în fața unui eventual nou val terorist.

Sunt rezultate citate în premieră de revista Le Point, potrivit căreia , confruntați cu riscul terorismului, 55% dintre francezi sunt în favoarea unor noi măsuri excepționale "pentru mai multă siguranță, chiar cu prețul limitării unor libertăți”.  Aceasta, în timp ce 44% se opun.

În cazul unor noi atacuri, unul din doi francezi susține chiar ideea de a numi temporar un militar în fruntea țării. Iată rezultatele remarcabile ale unui sondaj efectuat de Odoxa în februarie, pe un eșantion de 1.002 persoane franceze reprezentative pentru populația adultă.

Studiul a fost comandat de editura franceză care, la 1 martie, a publicat volumul ”Articolul 36” al jurnalistului Henri Vernet, un roman de ficțiune politică în care armata preia controlul țării.

Pentru jurnalist, francezii au preluat ideea, inițial emisă de politicieni, că suntem în război împotriva terorismului, așa că  că ei merg până la capăt. Din moment ce este război, este mai natural să încredințezi frâiele unui soldat decât călăilor țării.

Și este extraordinar să observi că, acum câțiva ani, dominant era ... antimilitarismul! Militarii, de îndată ce se amestecau în politică, erau văzuți drept puciști. Această imagine s-a întors complet, mai întâi cu acțiunile umanitare ale armatei, apoi odată cu terorismul, scrie Le Point.

 

Turcia: alegeri locale, examen pentru Erdogan

În sfârșit, ne îndreptăm atenția spre Turcia, unde duminică au loc alegeri locale, de o importanță crucială pentru președintele Erdogan.

După cum notează Courrier International, problema președintelui Erdogan este de a evita un vot de protest împotriva partidului său, AKP, inclusiv la Istanbul și Ankara.

Așa că el s-a implicat în campanie ca nici un alt șef de stat dinaintea lui, fiind prezent chiar și în cinci mitinguri pe zi, de-a lungul și de-a latul Turciei.

Ca să evite înfrângerea la Istanbul, capitala economică a țării, acolo unde el însuși a fost primar, Erdogan a trimis artileria grea: fostul prim-ministru, Binali Yildirim. Dar lovitura ar putea veni din Ankara, avertizează analiștii, unde candidatul AKP, un fost ministru și opoziția sunt umăr la umăr.

Pentru Erdogan, care a câștigat toate alegerile din 2002, a pierde unul dintre aceste orașe ar fi o lovitură simbolică uriașă.

Economia turcă este într-adevăr, în recesiune, pentru prima dată în 10 ani și inflația, alimentată de prăbușirea lirei turcești a lovit populația, în special în privința produselor alimentare.

Pentru a stopa nemulțumirea, Erdogan a ordonat luna trecută  primăriilor din Istanbul și Ankara să deschidă propriile standuri de fructe și legume, vândute la prețuri de chilipir.
Așa că, în loc să dea mesaje în domeniul economiei, președintele turc a condus dezbaterea către domeniul său favorit, descriind o țară înconjurată de provocări de securitate și de puteri ostile.

Dar, după cum arată Bloomberg, mai există o problemă: pentru prima dată, adversarii lui Erdogan colaborează. Ceea ce este rar în Turcia.

Cel de-al doilea grup de opoziție din parlament, Partidul Democrat al Poporului sau HDP, care suține drepturile minorităților, a  renunțat să candideze în orașe mari, dincolo de fortăreața sa din sud-est, unde se concentrează minoritatea kurdă.

În schimb, sprijină candidații blocului de opoziție condus de Partidul Popular Republican. Aceasta a strâns cursa la Ankara și Istanbul.

Revista presei internaționale din 28 martie 2019