Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


De ce corupția este noul comunism

spaga.jpg

Image source: 
pixabay.com

Iată ce scrie  Michael Mandelbaum, profesor de științe politice la Johns Hopkins University, în paginile revistei americane ”National Interest”.

Nu este o ideologie, dar este o amenințare la fel de mare. Corupția a existat întotdeauna. Și în Biblie se spune: "Să nu dai mită, pentru că orbește ochii înțelepților și sucește cuvintele celor drepți".

Marea corupție înseamnă folosirea puterii de către cei ce o dețin pentru a profita ei înșiși sau apropiații lor.

În țările în care există, aceasta încurajează dictatura. Cei aflați la putere au un puternic interes să rămână acolo pe o perioadă nedeterminată, pentru a continua furtul.

În același timp, folosesc o parte din ceea ce fură ca să mituiască sau să-i reprime pe cei pe care-i guvernează pentru a-și păstra puterea.

Marea corupție distorsionează și economiile, direcționând capitalul departe de canalele productive, către conturile bancare ale elitelor corupte și făcând distribuirea bogăției mai inegală decât ar fi fără corupție.

Privind la consecințele politice și economice, corupția la scară largă are aceleași efecte ca și comunismul, care, în ultimul secol, a generat guverne represive și performanțe economice slabe.

Provocarea de astăzi vine din aspirațiile a trei țări majore de a-și domina în plan regional și din dorința lor de a folosi forța pentru a atinge acest scop.

În Europa, Rusia a anexat Crimeea și a ocupat Ucraina de est. În Asia de Est, China și-a revendicat proprietatea asupra unei mari părți a Pacificului de vest și a construit insule artificiale pe care a instalat echipamente militare. În Orientul Mijlociu, Iranul a creat forțe armate care acționează în numele său în Liban, Irak, Siria și Yemen. Politicile externe agresive ale tuturor celor trei amenință vecinii și, prin urmare, interesele internaționale ale Statelor Unite.

Iar regimurile pe care Vladimir Putin, Xi Jinping și mullahii iranieni le conduc sunt corupte. Toate cele trei, de fapt, practică marea corupție.

Aceasta face ca distragerea atenției publice, prin naționalismul agresiv, să fie cu atât mai importantă pentru cele trei regimuri, cu cât corupția este profund și aproape universal nepopulară.

Nimeni, cu excepția beneficiarilor, nu aprobă acest lucru și beneficiarii nu îndrăznesc să-și declare aprobarea în mod public: dimpotrivă, aceste regimuri kleptocratice se opun în mod oficial corupției.

O Curte Internațională Anti-Corupție și legi mai stricte care guvernează fluxul de bani de origine coruptă în Occident nu vor afecta, în sine, regimurile kleptocratice ale Rusiei, Chinei sau Iranului.

Nici toata corupția, marea și mai ales mică, nu va fi vreodată eliminată de pretutindeni – nici măcar din Occidentul relativ cinstit: impulsul de a profita, inclusiv prin folosirea ilicită a puterii de stat, este prezent peste tot și nu va dispărea.

Dar este posibil să slăbim regimurile pentru care corupția pe scară largă nu este doar o trăsătură accidentală, ci mai degrabă motivația lor de a fi; și acest lucru ar face lumea să fie un loc mult mai puțin periculos.

 

Există o țară în care oamenii sunt mai pro-europeni decât liderii politici. Și aceea este România, scrie revista The Conversation:

”Jumătate  dintre români au o imagine pozitivă asupra Uniunii Europene, 33% o imagine neutră și 15% o imagine foarte negativă. Românii sunt, așadar, pro-europeni, în timp ce elitele politice promovează o retorică din ce în ce mai naționalistă și anti-UE.

A existat o perioadă în care și cetățenii, și elitele se numărau printre cele mai favorabile proiectului de integrare europeană. Sprijinul pentru Europa era atât de ridicat încât adesea era privit cu ironie în vechile state membre care se confruntau  cu diverse forme de rezistență față de Europa. În timp ce în Occident, se deplângea o evoluție către un proiect politic "pentru popoare, dar fără popoare", pentru est-europeni, Europa era o sursă de speranță pentru un viitor mai bun din punct de vedere economic, politic și social.

Din 2007, când țara lor a aderat la UE, românii au rămas pro-europeni. Încrederea lor în Uniune rămâne mai mare decât în ​​instituțiile lor naționale.

Pentru un guvern care, de la venirea la putere în 2017, își propune să schimbe legile justiției, în vederea dezincriminării unor acte de corupție și pentru spălarea cazierului judiciar al liderului său Liviu Dragnea, Comisia Europeană a devenit deranjantă.

Bazându-se pe legitimitatea democratică, autoritățile denunță intruziunea UE în domenii care sunt, de fapt, în centrul suveranității naționale. Guvernul încearcă să adopte legi care împiedică lupta împotriva corupției și îi subordonează pe  judecători puterii politice. Și toate acestea, în pofida  opiniilor negative ale unor instituții precum Comisia de la Veneția sau a altor organizații.

În timp ce elitele politice dominante ale României contribuie la răspândirea retoricii naționaliste și anti-europene, societatea - deși expusă mass-mediiei apropiate  puterii - prezintă atitudini mult mai nuanțate. Europa este imperfectă. Dar viitorul țării nu este imaginat în afara UE.

În ciuda unui context politic toxic și a unui discurs politic naționalist și anti-UE în creștere, românii rămân, cu 65%, cei mai optimiști cu privire la viitorul UE”.

Revista presei internaționale din 29 martie 2019