Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Un mit: ”Comisia Europeană, dictatura Bruxelles-ului" (Le Monde)

eu.jpg

Image source: 
Facebook / European Commission

Contrar unei idei răspândite în rândul opiniei publice – scrie Le Monde - Comisia Europeană nu decide singură în Bruxelles. Funcționează , de fapt, așa cum funcționează un guvern.

Criticii spun că, de fapt, Comisia Europeană, care nu este aleasă, ia decizii pe seama francezilor – sau, am adăuga noi, a altor europeni.  Această acuzație ar putea figura, desigur, pe coperta oricărui manual al euroscepticismului, așa cum se găsește și în afirmațiile antieuropenilor de toate categoriile.

Dar ideea, larg răspândită, a "dictaturii de la Bruxelles"  exercitată de "tehnocrați" , este departe de funcționarea reală a Uniunii Europene. Într-adevăr, Comisia Europeană nu este aleasă în mod direct. Ea funcționează ca un guvern și cei douăzeci și opt comisari europeni nu sunt mai puțin aleși decât miniștrii oricărui guvern.

Comisia joacă un rol principal prin propunerea și pregătirea legislației, care trebuie apoi votată de Parlamentul European, ales la fiecare cinci ani de cetățeni și de Consiliu, care reprezintă guvernele alese democratic în cele douăzeci și opt de state europene.

Este adevărat, prin puterea sa de inițiativă și printr-o administrație bine struturată care o susține, Comisia Europeană se bucură de un anumit avantaj. Dar ea împarte o mare parte din putere cu parlamentarii și cu capitalele europene - deseori foarte divizate.

Există și cazuri concrete care demonstrează partajarea acestei puteri, arată le Monde.

Într-adevăr – cum ar fi, de pildă, interzicerea glifosatului. În 2017, UE a avut ocazia să interzică acest produs, a cărui licență a expirat, de pe întreg teritoriul european. Acest episod a dat naștere unui conflict politic aprig în Europa.

Iar decizia finală a revenit celor douăzeci și opt de guverne europene. Ei bine, nouă state europene (conduse de Franța), au solicitat, în numele principiului precauției, o interdicție rapidă a folosirii acestei substanțe în agricultură. Dar aceste state au fost în minoritate față de restul - inclusiv Germania. Așa că licența pentru glifosat a fost reînnoită pentru încă cinci ani.

Un alt exemplu: abolirea taxelor de roaming impuse de operatorii de telefonie din UE. Aceasta este o poveste veche la Bruxelles: în 2010, Comisia Barroso a promis deja că aceste taxe vor dispărea în termen de cinci ani.

Dar realizarea acestui angajament a întâmpinat unele obstacole. Comisia Europeană a propus, în 2013, eliminarea treptată a acestor taxe, inițial numai la apelurile telefonice primite. Statele europene, dornice să-i protejeze pe operatorii de telefonie, au făcut totul pentru a amâna reforma.

Dar, în cele din urmă, Parlamentul European, s-a pronunțat în favoarea unei decizii rapide și ambițioase, a avut câștig de cauză.

 

Trump-Orban, o întrevedere între doi aliați ideologici

După cum remarcă Time, Donald Trump n-a avut vreodată probleme în a da ochii cu conducătorii autoritari, de obicei ținuți la distanță de Occident, iar întâlnirea cu premierul din Ungaria a fost doar cel mai recent exemplu al angajamentului său față de oamenii puternici.
 

În Germania, Deutsche Welle relatează că Trump i-a făcut multe complimente lui Orban în timpul întâlnirii de la Washington. Dar administraţia americană nu are o părere la fel de bună despre premierul Ungariei.

Dacă totul ar fi depins doar de simpatia personală, Trump s-ar fi întâlnit, probabil, mult mai devreme cu Orban, din moment ce preşedintele SUA are o febleţe pentru conducătorii cu un stil autoritar.

Dar Partidul Democrat din SUA are o atitudine ostilă faţă de Orban. În plus, republicanii şi membrii administraţiei lui Trump au păreri împărţite despre premierul Ungariei. O dovedeşte şi faptul că Departamentul de Stat al SUA l-a primit în aceeaşi zi pe politicianul Peter Marki-Zay, un reprezentant renumit al opoziţiei de la Budapesta.

The Guardian îl citează pe directorul programului Europa de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, care observă că guvernul lui Orbán s-a opus în mod repetat intereselor SUA în regiune: cultivând o relație strânsă cu Vladimir Putin; permițând Băncii Internaționale de Investiții a Rusiei (considerată în general ca instrument al serviciilor de informații rusești) să-și deschidă sediul central în Budapesta; refuzând să extrădeze doi dealeri ruși de arme; sau blocând discuțiile pentru aderarea Ucrainei la NATO din cauza legilor Kievului privitoare la limbă.

Totuși, Trump răsplătește această obstrucție cu onoarea unei întâlniri în Biroul Oval.

National Public Radio îl citează, într-un comentariu, pe un fost oficial al Departamentului de Stat, care consideră că Trump se simte aproape de toți liderii de genul președintelui egiptean, președintelui rus și până la la Rodrigo Duterte din Filipine sau Erdogan din Turcia.

Cu siguranță Trump îl vede pe Orbán ca pe un aliat ideologic. Orbán conduce în mod esențial o platformă politică pe baza unui mesaj anti-imigrație, transmite NPR.

Revista presei internaționale din 15 mai 2019
100