Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Spinoasa chestiune a secretului surselor jurnalistice

chemin.jpg

Jurnalista Ariane Chemin, audiată în contextul cazului Benalla, de către anchetatorii Direcției Generale pentru Securitate Internă din Franța
Image source: 
AFP/File via rfi.fr

O intensă dezbatere animă presa franceză, după ce anchetatorii le-ar fi cerut unor jurnaliști să-și dezvăluie sursele.

Jurnalista Ariane Chemin urmează să fie audiată miercuri în contextul cazului Benalla, de către anchetatorii Direcției Generale pentru Securitate Internă din Franța, scrie Le Figaro.

Oficialii ar trebui să o întrebe despre sursele care i-au permis să-și obțină informațiile. O practică puternic contestată, bazată pe o lege vagă.

Convocarea succesivă a opt jurnaliști de către Direcția Generală de Securitate Internă provoacă îngrijorări în cadrul comunității jurnalistice și nu numai.

Au trecut câteva zile de când cei implicați au vorbit despre audierile lor, unii denunțând o încercare din partea autorităților de a-i intimida și de a compromite secretul surselor lor.

„Jurnalismul de investigație este acum în pericol, în Franța”, a declarat, în acest context, secretarul general al Reporteri Fara Frontiere.

Dincolo de emoție și indignare, afacerea pare mult mai complexă decât pare. Dacă jurnaliștii nu sunt obligați să dezvăluie sursele lor, autoritățile pot, în unele cazuri, să încerce să le găsească.

Secretul surselor este definit de legea din 29 iulie 1881 privind libertatea presei și a fost reîntărit printr-o lege din ianuarie 2010.

Astfel, „confidențialitatea surselor nu poate fi încălcată decât în cazul în care un interes public superior justifică acest lucru și dacă măsurile sunt strict necesare și proporționale cu scopul legitim urmărit”.

Nimic nu împiedică însă ofițerii de poliție să audieze jurnaliști. Anchetatorii au și ei posibilitatea de a-i întreba despre sursele lor. Dar, chiar și așa, jurnaliștii nu au nici o obligație să dezvăluie sursele.

Pe de altă parte, secretul surselor poate fi atacat în caz de "imperativ de interes public". Până în prezent, nici o decizie a instanței nu a definit în mod clar ce este acest imperativ. "Se poate imagina că domeniile serviciilor secrete și terorismului intră în acest cadru", spune un avocat citat de Le Figaro. Dar, precizează el, acestea nu pot fi considerate drept justificări automate.

 

Populiștii au pierdut inițiativa în dezbaterea europeană

La alegerile europene populiștii au câștigat voturi - dar au pierdut inițiativa. Iată concluzia unei analize a publicației EU Observer:

Populiștii și partidele anti-europene au câștigat un număr semnificativ de locuri în alegerile pentru Parlamentul European din 2019, dar rezultatul a fost mai mult ”fîs” decât un ”bum”; mai degrabă o reflectare a popularității lor la nivel național în ultimele luni decât realizarea viziunii lor pentru Europa.

În plus, în Parlamentul European ei nu vor putea să activeze sub un același drapel, așa cum au sperat.

Mai mult, ei și-au pierdut inițiativa în dezbaterea europeană. Motivul este simplu.

Haosul nesfârșit al Brexitului și avansul partidelor anti-europene au creat o contrareacție: doar opt la sută din populația UE crede că nu va avea nimic de pierdut în cazul în care UE s-ar prăbuși.

Această doză dură de realitate a marcat dezbaterile de pe întregul continent - europenii pur și simplu nu vor să părăsească UE. De fapt, sprijinul pentru UE a crescut substanțial după Brexit.

Drept urmare, multe partide populiste eurosceptice - care insistau până acum pentru o ruptură violentă - și-au schimbat tonul. Acum ele pledează pentru mai puțină integrare.

Din punct de vedere tactic electoral, această schimbare este extrem de problematică pentru populiști. Etichetarea UE ca o amenințare și susținerea ieșirii le-a oferit o poziție clară și a contribuit la polarizarea dezbaterii.

Acum, Marine Le Pen solicită doar o reformă radicală, iar Matteo Salvini, o Europă a bunului simț. În acest sens, ei recunosc în mod tacit că Uniunea Europeană are o valoare adăugată.

Cu toate acestea, intrarea lor în mainstream-ul politic nu poate fi ignorată. Scandalul care a explodat în Partidului Libertății din Austria confirmă din nou că multe partide populiste conțin elemente nefaste care contrazic și contestă valori și principii democratice.

 

Poate reveni Sebastian Kurz?

Cancelarul austriac Sebastian Kurz a fost demis luni printr-o moțiune de cenzură, susținută de social-democrații din opoziție și de foștii parteneri de guvernare din Partidul Libertății, de extremă dreapta. Ce se va întâmpla acum în politica austriacă?

Postul de radio german Deutschlandfunk observă că, potrivit sondajelor de opinie, Sebastian Kurz rămâne popular. Dar colegii săi nu au vrut să-l lase să iasă din guvernul rușinos fără vreo zgârietură. Votul de neîncredere față de Kurz este, în același timp, un moment de glorie pentru democrația austriacă.

În Austria, Der Standard se întreabă însă dacă "acest vot este inteligent dintr-o perspectivă pe termen lung. Chiar și după alegeri tot va fi nevoie de o nouă coaliție, iar liderii socialiștilor și ai Partidului Libertății n-au făcut decât să arunce în aer punțile cu creștin-democrații. Putem recunoaște nevoia tacticilor de partid, dar nu este momentul potrivit. Videoclipul de la Ibiza a arătat oamenilor cât de dispuși au fost unii politicieni să trădeze interesele națiunii. Iar ceea ce ne trebuie acum este tocmai o încercare credibilă de a restabili încrederea oamenilor în politică".

Iar Politico spune că Sebastian Kurz nu e nici pe departe terminat și că el se va întoarce.

Ieșirea forțată de luni îi oferă cancelarului austriac o mare cantitate de muniție pentru campania de realegere.

Partidul Popular, se poate folosi de manevrele care au condus la ieșirea forțată a lui Kurz pentru a-l prezenta drept o victimă a intrigilor politice.

Revista presei internaționale din 29 mai 2019