Cazul Caracal: românii protestează, guvernul propune referendumuri populiste

”Multe capete au căzut, dar românii nemulțumiți nu vor să se oprească aici”, remarcă revista franceză Le Point. În weekend-ul trecut, mii de protestatari au ieșit în București și în mai multe orașe din țară pentru a cere demisia guvernului.

”Probabil că protestele anti-guvernamentale se vor răspândi, iar crima zguduie și scena politică. Principalul obiectiv al guvernului care a condus România din 2016 a fost limitarea puterii procurorilor, pentru a-l salva pe Liviu Dragnea, fostul lider al Partidului Social Democrat (PSD).

În ultimii ani, procurorii au anchetat sute de deputați, senatori, miniștri, primari și alte persoane politice. Această operațiune de tip „Mâini curate” a fost ca o sfidare la adresa partidului de guvernământ, care a încercat totul pentru a tăia aripile justiției”, scrie Le Point.

Atenție la abordările populiste, atrage atenția și ziarul austriac Der Standard:

„Cazul acestei fete, care a sunat de pe un telefon mobil, dar nu a putut fi localizată la timp, arată la ce nivel trebuie să intervină lumea politică astăzi. Problema este că soft-ul Advanced Mobile Location (AML), care face posibilă determinarea cu exactitate a locației persoanelor, atunci când folosesc un număr de urgență, nu a fost complet implementat. În România încă se lucrează la el. În prezent, trebuie instalată o aplicație. Odată echipat cu AML, telefonul mobil activează automat o navigare  prin satelit. Datele ajung imediat la centrul de coordonare, iar salvarea poate începe. Dar, în loc să se concentreze pe prevenirea mai eficientă a criminalității, Bucureștiul propune referendumuri populiste pentru condamnări mai dure - ceea ce echivalează cu disprețuirea oamenilor care se vor confrunta cu situații de urgență în viitor", notează ziarul austriac.

Protestele continuă în Hong Kong. Sute de oameni au blocat marți mai multe trenuri, la ore de vârf, provocând haos, informează Reuters. Între timp, problema devine foarte delicată pentru Beijing.

Pentru revista Foreign Policy, identitatea unică din Hong Kong amenință retorica măreției a lui Xi Jinping.

Hong Kong a devenit neguvernabil și asistăm la o ruptură aproape completă a încrederii între cetățeni și poliție, care este văzută pe scară largă drept un instrument de opresiune politică.

Revista Time observă că, din ce în ce mai mult, protestele au devenit metode pentru a întrerupe viața de zi cu zi din oraș:

”Iar dacă protestele au fost provocate, în iunie, de un proiect de lege privind extrădarea și care a fost suspendat între timp, mișcarea s-a transformat într-o revoltă mai largă împotriva controlului guvernului chinez asupra enclavei semi-autonome.

Blocarea trenulurilor apare a doua zi după ce un purtător de cuvânt al Biroului pentru Hong Kong de la Beijing a convocat o conferință de presă fără precedent pentru a denunța protestele”.

Daily Mail preia o declarație oficială chineză potrivit căreia protestele recente din Hong Kong sunt „opera SUA”. Afirmațiile aparțin purtătorului de cuvânt al ministerului de externe al Chinei, care a reiterat că Beijingul nu va permite niciunei forțe străine să intervină în treburile interne ale țării.
Mențiunile au venit după ce secretarul de stat american, Mike Pompeo, a declarat că China ar trebui „să facă ceea ce trebuie” pentru a face față protestelor de pe teritoriu, îndemnând toate părțile să evite violența.

Beijingul a cerut Americii să „lase în pace din Hong Kong-ul”, adăugând că „cei care se joacă cu focul” vor sfârși prin a se arde.

În acest context, ziarul Le Monde face o radiografie a visului de putere și ambiție nutrit de liderul chinez Xi Jinping

Până la Xi, China părea că merge pe calea democratizării progresive. Dar de când el a ajuns la cârmă, sistemul politic chinez a dobândit o rigiditate îngrijorătoare.

„Împărat Roșu”, „Noul Cârmaci”... iată expresiile prin care presa occidentală îl desemnează pe președintele chinez, Xi Jinping. Aceste expresii descriu o formă de ambiție și putere așa cum China nu a cunoscut de o jumătate de secol.

Xi Jinping este versiunea chineză și comunistă a sindromului puterii, populismului și naționalismului, care înflorește astăzi în multe alte locuri.

Trebuie să recunoaștem că toate criticile lansate în Occident împotriva represiunii brutale a societății civile chineze, din 2013 încoace, nu au avut vreun efect asupra regimului.  Taberele de internare pentru Uiguri - avatarul modern al deportărilor din altă epocă, au provocat în afara Chinei un șoc de durată, cu consecințe grave.

În mod neașteptat, ascensiunea puterii chineze a favorizat o realiniere geopolitică de mare amploare împotriva Chinei - o coaliție Indo-Pacifică din ce în ce mai tangibilă, în ciuda tuturor limitelor sale.

În cele din urmă, lăsând la o parte toate reținerile, America lui Donald Trump a pus într-adevăr la încercare resursele superputerii chineze, încă vulnerabile.

Aceste provocări generează o dinamică proprie în centrul sistemului chinez: un naționalism care pare gata să se răspândească atunci când apare oportunitatea și a cărui volatilitate poate dezechilibra o întreagă parte a lumii.

În absența spațiului pentru expresia unei opoziții, Xi Jinping nu poate fi confruntat decât cu forme pline de subversiune - care ar putea genera lupte nemiloase de putere atunci când se va pune problema succesiunii sale.