Franța: valul de căldură și efectele politice

Le Figaro relatează că seceta, deja îngrijorătoare încă din primăvară, continuă și se extinde pe întreg teritoriul țării. Miercuri, numărul departamentelor cu restricții de apă a fost de 85, din cele  95 câte numără Franța metropolitană. De exemplu, prefectura Gard a plasat 97 de municipalități în situația de „criză” hidrologică, orice activități neprioritare care presupun consum de apă fiind interzise – cum ar fi udarea grădinilor.

Un documentar France Info arată cum seceta schimbă viața râurilor.

Seceta care afectează Burgundia continuă. În Morvan, nivelul râurilor este cel mai scăzut. Unele au secat cu totul. Această situație îngrijorătoare ar putea avea consecințe pe termen lung pentru speciile de pești care populează râurile. Specii de păstrăv ar putea dispărea definitiv.

BFM TV arată că seceta a determinat apariția de fisuri în pereții multor case din Franța.

Aceasta, din cauza argilei prezente sub temeliile caselor și care se umflă sau se retrage, în funcție de vreme.

La Croix anunță că temele ecologice vor putea ajunge să domine dezbaterile înaintea alegerilor locale din martie 2020.
Iar Verzii își propun să prezinte „liste ecologiste deschise în cele mai multe dintre comune”.

Le Monde consacră chiar un editorial temei ecologiei și consecințelor politice.

După un scor bun înregistrat de ecologiști la alegerile europene și în timp ce schimbările climatice îngrijorează întreaga Franță, totul pare să le zâmbească Verzilor francezi. Cu toate acestea, nimic nu e jucat iar liderul Yannick Jadot va trebui să transforme Verzii într-un partid guvernamental.

Situația este însă excepțional de favorabilă pentru ecologiști. Încălzirea globală a încetat să fie preocuparea unui mic cerc de inițiați, devenind una a întregii populații, sub efectul înmulțirii valurilor de căldură. În Franța, ecologia este acum principala cauză a mobilizării în rândul tinerilor. În întreaga Europă, mobilizarea progresează, permițând acțiuni concrete, în special în Parlamentul European.

Protestele din Hong Kong continuă să țină viu interesul comentatorilor. Cum vor acționa în continuare protestatarii și, mai ales, cum va reacționa conducerea chineză, iată principalele teme de analiză.

New York Times estimează apropierea unui adevărat ”război al poporului”. Moderații și radicalii se pregătesc, împreună, pentru următoarea mare mișcare.

În 1938, Mao proclama un „război al poporului” împotriva imperialiștilor - pentru mobilizarea largă și, la nevoie, prelungită a oamenilor din mediul rural, pentru obține susținerea  armatei sale comuniste. Astăzi, protestatarii din Hong Kong folosesc aceeași idee și încearcă  să-și adune forțele în pregătirea zilei de 1 octombrie, a 70-a aniversare a fondării regimului comunist în China.

Așadar, în săptămânile următoare, așteptați-vă ca aripa rațională pașnică a mișcării de protest să mențină presiunea asupra autorităților din Hong Kong cu activități  specifice - cum ar fi mitinguri, greve sau lobby internațional - în timp ce aripa radicală va lua o pauză pentru a-și stabili strategia și a se organiza.

Războiul poporului se apropie, cu o întorsătură suprarealistă și postmodernă: de data aceasta, într-unul dintre marile centre financiare din lume și împotriva unui regim comunist, scrie The New York Times.

Washington Post observă că Beijingul încearcă să controleze narațiunea despre Hong Kong, invocând termenul de „terorism” pentru a descrie comportamentul protestatarilor.

Astfel, Beijingul încearcă să legitimeze utilizarea forței - nu de către trupele chineze, ci de poliția din Hong Kong. Pe plan internațional, Beijingul speră că țările care au redus libertatățile civile în numele propriului război împotriva terorismului vor putea cu greu să critice represiunea Chinei în Hong Kong.

În ceea ce-i privește pe cei 1,3 miliarde de oameni din China, retorica terorismului plasează Hong Kong-ul în aceeași categorie cu provincile Xinjiang sau Tibet. Astfel, oamenilor trebuie să li se spună că sunt necesare măsuri dure pentru menținerea stabilității.

De asemenea, oficialii Consiliului de Stat au criticat puternic promovarea agendei independenței de către protestatarii din Hong Kong. Pentru Beijing, aceasta este o amenințare la adresa integrității teritoriale naționale și a suveranității ⁠ - și o problemă care nu poate fi negociabilă.

Newsweek estimează că socotelile Beijingului cu privire la modul în care ar trebui să răspundă sunt acum foarte diferite față de cum era acum 30 de ani.

Protestele de la Tiananmen au fost chiar în inima puterii chineze și aproape, literalmente, la ușa conducerii Partidului Comunist.

Acum, miza pentru conducerea chineză, chiar dacă mare, este posibil să nu fie la fel de mare ca atunci. Și lumea exterioară nu pare să înțeleagă acest lucru: că importanța Hong Kong-ului pentru Beijing nu este acum ceea ce era înainte. Hong Kong a fost fereastra principală a lumii exterioare către China, apoi o poartă de intrare în țară, precum și hub-ul său financiar esențial.

Însă, inevitabil, Shanghai se dezvoltă drept adevărata capitală financiară a Chinei, iar băncile străine încep să vadă semne de liberalizare care să le permită să concureze în continent și, în cele din urmă, să ignore Hong Kong.