Moartea lui Chirac închide o eră, cea a lui De Gaulle (Le Figaro)

"Chirac a avut mai mult succes în politica externă decât în cea internă", scrie Deutsche Welle, în timp ce "The Guardian" amintește despre "forța dominantă în politica franceză de mai bine de 40 de ani, în care a ocupat funcția de primar al Parisului, premier și președinte".

"Moartea lui Chirac închide o eră, cea a lui De Gaulle, este de fapt ultimul om din istoria Franței care a cunoscut ororile celui de-al doilea razboi mondial și care a luptat în războiul din Algeria din 1968", notează El Mundo, iar spaniolii de la ABC admit că "în acest moment cu Jacques Chirac dispare nu numai o personalitate care s-a aflat, vreme de jumătate de secol, în centrul vieții politice din Franța, ci un om care a schimbat mersul lumii".

"Ceea ce rămâne pentru cei mai mulți este amintirea unui om simpatic, a unui om de cultură, un președinte care a acționat ca un șef al statului francez care și-a iubit țara ca un adevărat patriot", spune BBC. Le Figaro a deschis ediția tipărită de azi cu fotografia fostului președinte și titlul: "Atât de francez", iar La Croix pretinde că s-a încheiat o epocă.

De ce Trump și Johnson sunt încă atât de populari? În ciuda procedurilor de înlăturare din funcție pentru Trump și a unei înfrângeri zdrobitoare în fața instanței supreme a Marii Britanii pentru Johnson, cei doi lideri rămân la fel de populari în fața electoratului. Comentatorii politici analizează de ce ambii au încă o șansă bună de a câștiga următoarele alegeri în țările lor.

Ceea ce era de neimaginat a devenit realitate, iar De Standaard consideră o amenințare majoră pentru democrație: „Cei doi dezvoltă trăsături totalitare, din ce în ce mai evidente. Ne aflăm acum în această situație nefericită. Aceasta este o mare provocare pentru democrația liberală. Nu numai din cauza tupeului cu care Trump și Johnson călcă pe regulile de bază ale sistemului politic, ci și datorită simpatiei publice din partea susținătorilor lor. Democrația este folosită ca armă chiar împotriva ei. Opoziția, din păcate, este într-un colț și privește neputincioasă”

Duelul dintre democrație și populism. Trump și Johnson sunt simboluri ale conflictului de astăzi între lideri și parlamente, comentează cronicarul Antonio Polito în Corriere della Sera: „Pe de o parte sunt liderii, care încearcă să-și dedice toată puterea din propria lor poziție privilegiată și din legăturile lor directe cu oamenii. Pe de altă parte, sunt parlamentele, care doresc să supună acești lideri. Aceasta este, în mod inevitabil, o luptă surdă. Practic, etimologia celor doi termeni diametral opuși „democrație” și „populism” este aceeași: termenul grecesc „demos” înseamnă același lucru ca și termenul latin „populus“, explică jurnalistul italian.

Politicienii populiști vor continua să aibă succes atâta timp cât predomină nemulțumirea socială, scrie Helsingin Sanomat, o publicație finlandeză: „În societățile puternic polarizate, se crede doar o versiune. Dacă prevalează o neîncredere profundă a părții opuse, nici măcar o încălcare a legii nu îi va transforma pe cei mai pasionați susținători împotriva conducătorului lor. Acesta nu este sfârșitul poveștii. La un moment dat, liderii politici vor fi înlocuiți. Dar se va întâmpla același lucru, cu alți actori. A devenit deja clar că discursurile violente pot ajuta potențialii succesori să vină la putere", scrie ziarul nordic.