Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


După Brexit, ce-ați zice de un ”Wexit”?

wexit.jpeg

Opozanți ai premierului canadian Justin Trudeau, Alberta, octombrie 2019
Image source: 
France24

Sunteți nedumeriți cu privire la Brexit? Ei bine, poate ar fi cazul să vă pregătiți pentru „Wexit”!

Este vorba despre vaste regiuni din vestul Canadei unde liderii politici vorbesc despre despărțirea de restul țării, ca urmare a victoriei realegerii lui Justin Trudeau, scrie Politico. Iar publicatia europeana noteaza ca de data aceasta ideea secesiunii nu se mai gaseste în primul rând în Quebec-ul francofon...

În schimb, provinciile din vestul țării, dependente de petrol, alimentează conversația cu privire la secesiune.

Cetățenii din provinciile occidentale au preset pentru schimbări politice în ultimul an la Ottawa, cu planurile de a extinde conductele petroliere de coasta și pe măsură ce fermierii au intrat în criză din cauza tranzacțiilor comerciale cu China.

Au obținut ceea ce și-au dorit în regiunea lor - conservatorii au maturat tot si i-au lasat pe liberalii lui Trudeau fără nici o prezență în zona petrolieră a Canadei. Dar asta nu s-a tradus si intr-o nouă conducere federală, întrucât partidul lui Trudeau a dominat în orașele din Canada de Est, inclusiv Toronto și Montreal.

Rezultatul: discutiile despre o ruptura de restul Canadei - denumită „Wexit” pe social media - se accelerează, deoarece unii din vestul țării spun că este de ajuns.

Si mai este este un alt factor care creste furia in Alberta: faptul ca premierul este un Trudeau.

Albertanii încă patreaza memoria Programului Național de Energie, care a fost instituit de tatăl lui Justin Trudeau, regretatul Pierre Elliott Trudeau. Această politică a fost orientată către un mai mare control al statului asupra industriei petroliere din Canada.

Ceea ce rămâne de văzut este măsura în care patimile separatiste vor disparea, pe măsură ce canadienii se îndepărtează de ziua alegerilor sau vor continua să se simtă – precum și modul în care politicienii vor răspunde la aceasta, noteaza Politico.

 

Liban: Hariri demisionează, viitor politic incert

Premierul libanez Saad Hariri si-a anuntat demisia, dupa zile intregi de proteste fata de dificultatile economice si gradul ridicat de coruptie din tara. Dar viitorul politic al Libanului ramane neclar.

Demisia guvernului nu implică alegeri anticipate, arata Le Monde. Conform Constituției libaneze, dacă președintele Republicii acceptă plecarea lui Saad Hariri, poate numi o altă personalitate sunnită, la rândul ei responsabilă de formarea unui guvern.

Protestatarii solicită schimbarea clasei politice prin numirea unui guvern de tranziție, format din tehnocrați și anunțarea alegerilor anticipate. Ei sunt, de asemenea, în favoarea unei schimbări în profunzime a sistemului politic libanez, inclusiv cu sfârșitul partajării confesionale, așa cum există în present, scrie Le Monde.

Washington Post analizează situația politică din Liban și amintește că în timpul unui discurs de vineri, liderul Hezbollah, a declarat că protestele nu mai sunt „spontane” și că sunt finanțate de ambasade și țări străine, îndemnându-i pe  suporterii săi să evite manifestațiile.

El a mai spus că s-a opus căderii guvernului, avertizând că „Un vid de putere ar fi mortal”.

Si BBC observă că grupul militant șiit Hezbollah, care a dominat guvernul de coaliție condus de sunnitul Hariri, și-a afirmat recent poziția împotriva protestelor.

Marți, bărbați îmbrăcați în negru și loiali Hezbollahului și unui alt grup șiit, Amal, au distrus o tabără a protestatarilor în centrul Beirutului, scandând lozinci, dând foc corturilor și bătându-i pe demonstranții anti-guvernamentali.

Ziarul israelian Haaretz consideră că decizia lui Hariri sfidează Hezbollah. Este cea mai gravă criză de la cea din 2008, când luptătorii Hezbollah au preluat controlul capitalei într-o scurtă erupție a conflictului armat cu adversarii libanezi loiali lui Hariri.

Revista Time spune că protestele au vizat demisia guvernului și răsturnarea clasei politice care a dominat țara încă din războiul civil care aținut din 1975 până în 1990. Guvernul este dominat de facțiuni aliate cu Hezbollah, cel mai puternic grup armat din țară.

Iar Hariri a fost reticent în a lucra cu aceste facțiuni ca parte a unui guvern de unitate națională.

Hezbollah este singurul grup din Liban care și-a menținut armele după războiul civil, spunând că îi erau necesare pentru a apăra țara de Israel, care a ocupat părți din sudul Libanului din 1982 până în 2000.

Organizația este văzută ca fiind mai puternică din punct de vedere militar decât chiar forțele armate libaneze.

Revista presei internaționale din 30 octombrie 2019