O alegere între sănătate și libertate?

Dar duminică seara el și-a schimbat previziunile și a anunțat că măsurile de încetinire a răspândirii epidemiei vor fi prelungite până pe 30 aprilie. O schimbare majoră, câtă vreme Statele Unite sunt acum principala sursă de contaminare, observă The New York Times.

Revista Time scrie că guvernul federal a făcut mari eforturi să distribuie milioane de teste, dar au apărut probleme noi: spitalele nu au avut suficiente tampoane pentru a face testele și laboratoarele nu au avut suficienți reactivi pentru a le procesa.

Și, pe măsură ce au început să primească tampoane și reactivi, spitalele au început să rămână fără măști, halate și alte echipamente de protecție personală .

Așa că testarea a trebuit să fie încetinită din nou pentru a economisi echipamentele de protecție.

Newsweek se întreabă dacă Hydroxychloroquina este într-adevăr răspunsul la pandemie și vorbește despre o adevărată cursă pentru a găsi un remediu medical.

Clorochina, folosită împotriva malariei și derivatul său, hidroxiclorochina, sunt candidate pentru a deveni tratamentele împotriva COVID-19.

Cercetătorii au început mai întâi să testeze capacitatea acestor substanțe de a opri răspândirea virusurilor în timpul luptei împotriva SIDA.

De atunci, s-a dovedit că au un anumit succes împotriva unei game largi de boli virale, inclusiv răceala comună și virusul SARS.

În Franța, Le Monde vorbește despre alegerea dintre sănătate și libertate:

”Răspunsul la pandemia care distruge viețile oamenilor și amenință să destabilizeze planeta este o prioritate. Dar dispozitivele excepționale sunt acceptabile numai dacă sunt provizorii.

Cine și-ar fi imaginat, în urmă cu doar câteva săptămâni, că Europa va fi cufundată într-un climat demn de George Orwell, care în plus să mai fie și acceptat pe scară largă?

Măsurile sanitare trebuie să fie aprobate fără rezerve, punerea lor în aplicare trebuie susținută, la fel și sancțiunile impuse celor care încalcă regilile.

Aceasta însă nu ne poate opri să ne punem întrebări cu privire la viitor, asupra riscului ca dispozitivele excepționale să ajungă să se banalizeze.

Odată ce constrângerea este pusă în aplicare, se întâmplă rar ca legiuitorul să revină la reguli mai liberale.

Adoptată la începutul războiului algerian, starea de urgență din 1955 a fost actualizată și adaptată, niciodată abrogată. Măsurile luate în 2015 pentru combaterea terorismului au fost încorporate în dreptul comun.

Trivializarea colectării datelor de sănătate poate consolida un regim autoritar dar poate fi pusă și în serviciul sănătății publice. Între sănătate și libertate, nu trebuie să fim obligați să alegem. Covid-19 amenință viața dar sfidează și democrația”.

Și totuși, această criză taie craca sub picioarele populistilor, constată Berliner Zeitung citat de Eurotopics.

„Au rămas fără combustibilul care le-a permis să crească în ultimii ani, fără benzina pe care au tot aruncat-o în focul conflictelor sociale. Ei și-au concentrat programul pe disprețul față de stat și politicile „sistemului”, numele pe care ei l-au dat democrației. ... Dar în țările în care sunt responsabili, cum ar fi Statele Unite ale lui Donald Trump, Regatul Unit al Boris Johnson sau Brazilia lui Jair Bolsonaro, eșecul este notoriu. Oamenii cer o gestionare serioasă a crizelor", scrie ziarul german.

Însă, în situații de criză, critica la adresa puterii tinde să se dezactiveze, analizează The Guardian:

"Americanii au o expresie când se referă la reflexul pe care oamenii îl au de a se alinia în spatele liderului lor atunci când se află în situații de urgență: " ei se ridică în jurul drapelului”. Sub anxietate, oamenii se consolează spunându-și că sunt conduși de oameni capabili. Când vremurile sunt mai favorabile, nu ne costă mult să-i acuzăm pe politicieni că ar fi inutili”, notează ziarul britanic.