Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


De ce liderii puternici ai lumii sunt în vârstă?

trump_xi.jpg

Image source: 
RFI România / arhivă

Politico vine cu câteva explicații. Un lucru este clar: cel care va câștiga următoarele alegeri prezidențiale va fi cel mai vârstnic ales vreodată în cea mai înaltă funcție din Statele Unite: 

Donald Trump va avea 74 de ani când alegătorii se vor îndrepta la urne în noiembrie, cu aproape un an mai în vârstă decât Ronald Reagan, atunci când a terminat al doilea mandat. Joe Biden va avea 77 de ani. Bernie Sanders va împlini 79 de ani.

Câștigătorul se va alătura liderilor mondiali îmbătrâniți, printre care Narendra Modi, în India (69 de ani), rusul Vladimir Putin (67 de ani), chinezul Xi Jinping (66 de ani), turcul Recep Tayyip Erdoğan (66 de ani) sau brazilianul Jair Bolsonaro (65 de ani) .

Putem spune că este ultimul strigăt al baby-boomerilor, născuți după perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

Și totuși, într-o perioadă de schimbări rapide, tehnologice și politice, cum de unele dintre cele mai importante locuri de muncă din lume sunt deținute de bătrâni demodați?

O parte din răspuns este legat de economie. În SUA, de exemplu, boomerii controlează două treimi din averea Americii și administrează corporațiile majore. Chiar și muzica ce unește America - de la Beatles la Beach Boys la Fleetwood Mac - este cea din anii '60, decada zbuciumată și hedonistă, când boomerii au trecut majoratul.

Președintele Trump este un boomer clasic, cu părul făcut cu foenul, cu exagerările lui și cu sentimentul înnăscut al privilegiului.

Nu este întâmplător că majoritatea liderilor boomeri sunt oameni puternici, gata de orice pentru a-și atinge obiectivele iliberale și populiste. Premierul Ungariei, Viktor Orbán și conducătorul de facto al Poloniei, Jarosław Kaczyński, resping deschis ”diktatele de la Bruxelles” . Promisiunile lor despre un stat puternic și „valorile tradiționale ale familiei” își găsesc ecou pe tot globul, din Filipine până în Brazilia.

Pentru liderii în vârstă, o situație instabilă post-coronavirus ar putea chiar să le consolideze situația.

Boomerii și-au construit averea într-o perioadă a globalizării, a comerțului deschis și a unei libertăți de mișcare inegalabile.

Acum, pe măsură ce granițele se ridică și lumea plonjează în recesiune, oamenii se pot orienta spre ei, pentru că ei le aduc aminte de vremurile mai fericite și mai bogate.

Iar boomerii vor fi și ei fericiți dacă li se va permite să rămână la putere ceva mai mult”.

 

Cum să relocalizăm producția de medicamente? - se întreabă L'Obs.

De data aceasta a devenit evident pentru toate familiile politice, chiar și pentru cele mai liberale: securitatea sanitară a Franței nu ar trebui să depindă de restul lumii.

În timp ce cotidianul cu profil economic Les Echos îl citează pe ministrul Economiei, Bruno Le Maire, care solicită ca toate companiile să-și reducă dividendele către acționari -inclusiv cele care nu vor beneficia de ajutor de stat. Mai multe grupuri, precum Engie, M6, Bouygues sau Amundi au declarat deja că nu vor plăti dividende anul acesta. Alții încă ezită.

Pentru Libération, Covid-19 este o oglindă a inegalităților teritoriale și sociale.

Între 21 și 27 martie, decesele au crescut cu 63% în Seine-Saint-Denis, comparativ cu săptămâna precedentă. Mult mai mult decât în​​ celelalte departamente din Ile-de-France.

Cei mai bogați au fugit din Ile-de-France către cea de-a doua locuință și nu sunt amendați pentru lipsa de vigilență în răspândirea virusului. În timp ce tinerii din cartierele populare, care au avut nevoie de câteva zile pentru a rămâne în case și a renunța să mai socializeze afară, nu au scăpat de amenzi. Contrar credinței populare, locuitorii din Seine-Saint-Denis respectă, ca și ceilalți, disciplina carantinei.

Dar suprapopularea multor locuințe, mai ales când acestea nu au nici cele mai bune condiții sanitare, face ca experiența să fie deosebit de dificilă pentru mii de familii.

Iar Le Figaro vede partea cealaltă a problemei: cum să transforme o constrângere într-un beneficiu:

Problematică pentru mulți, această perioadă de recluziune autoimpusă ar putea aduce totuși partea sa de beneficii. Este o oportunitate de a ne cunoaște mai bine, de a comunica mai bine cu ceilalți. Cu condiția să fiți de acord să încetiniți ritmul”.

Revista presei internaționale din 6 aprilie 2020