Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


China, UE, Rusia ... care ar fi efectele politice ale crizei ?

xi_jinping.jpg

Presedintele Chinei Xi Jinping împreună cu un grup de locuitori ai unui cartier rezidential din Beijing, 10 februarie 2020
Image source: 
@CGTNOfficial

China încearcă să-și curețe blazonul, dar efectul este mai degrabă de bumerang, titrează Washington Post:

În martie, China devenea prima țară importantă care anunța că a pus capăt epidemiei Covid-19.

Președintele chinez Xi Jinping a avut o serie de convorbiri telefonice cu șefi de stat din întreaga lume, cărora le-a promis ajutoare. Specialiști din domeniul sănătății au fost expediați în Europa, Asia de Sud-Est și Africa. Presa oficială chineză a copleșit Internetul cu fotografii care arătau livrarea de măști în 100 de țări și a publicat articole care puneau la îndoială originea pandemiei. Ambasadorii au inundat ziarele internaționale cu articole de opinie în care lăudau eforturile făcute de Beijing, fără a menționa vreun moment ce stătuse la originile pandemiei.

O lună mai târziu, la jumătatea lunii aprilie, rezultatele acestei ofensive diplomatice au fost amestecate, ba chiar contraproductive.

În Marea Britanie, o comisie parlamentară a cerut guvernului să abordeze valul dezinformare din China.

Guvernele spaniol, ceh și olandez au returnat măștile și testele chineze, multe dintre ele fiind neconforme, subminând obiectivul Chinei de a-și demonstra bunăvoința. Colegiul Național al Medicilor din Nigeria a condamnat decizia guvernului de a invita o echipă de medici chinezi.

Acest val de scepticism, provenit uneori din țări favorabile Beijingului, evidențiază provocarea cu care se confruntă factorii de decizie chinezi. Iar reputația Chinei a avut de suferit exact în momentul în care țara depunea eforturi pentru a deveni lider pe scena mondială”.

Le Monde vorbește despre diplomația ”lupului războinic”, aluzie la un film chinez în care un erou salvează planeta.

China răspunde criticilor printr-o strategie agresivă, care combină ajutoarele cu blamarea Occidentului, ca niciodată, de la moartea lui Mao Zedong.

"Doctrina diplomatică a lui Xi Jinping este să ia inițiativa sau să lupte", explică pentru Le Monde Chen Daoyin, un politolog independent chinez. ”Xi vrea să construiască o ordine internațională bazată pe valorile chineze. Nu contează dacă dăunează sau nu imaginii Chinei ", spune politologul.

Privim acum către Europa și remarcăm interviul din Libération al ministrului francez al Economiei, Bruno Le Maire: "Uniunea Europeană este o protecție, nu o problemă":

Primul risc pentru Uniune este ca, în urma crizei, statele care au capacitate bugetară, precum Germania, să repornească foarte repede, iar altele să repornească mai lent, precum Italia sau Spania. Zona euro nu va supraviețui creșterii divergențelor economice.

Al doilea risc este că statele europene, din lipsă de mijloace bugetare, vor sacrifica investițiile în tehnologii, cele care totuși vor asigura suveranitatea europeană în secolul XXI.

În sfârșit, cel de-al treilea risc este ca anumite națiuni să se simtă abandonate de Europa, ceea ce va deschide un bulevard către mișcările populiste. Pentru a face față acestor trei riscuri, ne-am propus crearea „fondului de stimulare”, care va fi suficient de mare, cuprins între 1.000 și 1.500 de miliarde de euro”.

Potrivit ministrului, în privința mutualizării datoriilor, refuzate de state precum Austria sau Țările de Jos, situația evoluează.

Este de neînțeles de ce, din moment ce statele se finanțează prin împrumuturi, Uniunea refuză să facă acest lucru. Cu dobânzi mici, datoria este un instrument ieftin, disponibil și eficient, spune ministrul francez pentru Libération.

În sfârșit, mergem la revista The Spectator, care titrează că epidemia Covid-19 este un test pentru regimul lui Vladimir Putin.

Cu atenția lumii concentrată pe stoparea răspândirii virusului, Kremlinul a jucat excelent pe scena internațională. Rusia a trimis ajutoare medicale în Italia, a vândut ajutor medical SUA și a propus un proiect de rezoluție a Adunării Generale a ONU prin care se solicită solidaritatea globală și încetarea sancțiunilor economice.

Totuși, acasă, Rusia este în criză, iar răspunsul său s-a concentrat mai ales pe hărțuirea medicilor care îndrăznesc să spună adevărul despre scara pandemiei.

De la venirea la putere în 2000, Putin a creat o cleptocrație în Rusia. Este un sistem care batjocorește și imită democrația, dar care a oferit cetățenilor un târg – că nivelul de viață va crește în schimbul renunțării la drepturile civile și politice.

Dar atunci când nivelul de trai a încetat să crească după criza financiară globală, cetățenilor li s-a spus că Rusia este o „mare putere”. Economia a fost înlocuită cu emoția, iar prosperitatea a fost schimbată pentru mândrie.

Acum Putin a intrat în umbră. El a avut doar patru intervenții publice despre Covid-19 înainte de a se retrage în reședința sa din afara Moscovei la sfârșitul lunii martie. Primarul Moscovei, Serghei Sobyanin, a fost lăsat să anunțe blocarea orașului.

Situația din Rusia este proastă și poate să se înrăutățească. În ultimii zece ani, Putin a preferat să facă războaie decât să investească în sistemul de sănătate. Însă măreția internațională a Rusiei poate însemna că țara are șanse de a ieși din criză cu o autoritate sporită - și o reputație restabilită, în mod nejustificat pentru Vladimir Putin.

Revista presei internaționale din 4 mai 2020