Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Planul Macron-Merkel: până la urmă, cine plătește?

bani_europeni.jpg

Image source: 
pixabay.com

Presa internațională continuă să comenteze planul Merkel-Macron de 500 de miliarde de euro pentru salvarea Europei. Iar întrebarea care apare tot mai des este: cine va plăti?

Planul Merkel-Macron de salvare a Europei se arată surprinzător de ambițios, este de părere The Economist:

Planul cuprinde patru piloni, inclusiv „suveranitatea” economică, o temă favorită a președintelui Macron. Dar, la baza sa, este un fond de recuperare în valoare de 500 miliarde de euro, care urmează să fie finanțat prin împrumuturi comune și care este inclus în bugetul de șapte ani al clubului - așa numitul „cadru financiar multianual”. Italia și Spania au subscris imediat. Piețele au crescut și costurile de împrumut din Italia au scăzut. Mass-media franceză, adesea ostilă d-lui Macron, a reacționat și ea pozitiv”, spune The Economist.

Le Figaro pune problema în felul următor: ”dacă Europa - în acest caz, Comisia Europeană – se împrumută de pe piețele financiare, va fi necesară rambursarea acestor 500 de miliarde. Și aceasta, chiar dacă beneficiază de dobânzi mai bune decât un singur stat, în special cele mai fragile precum Italia, Spania sau Grecia. De aici, întrebarea legitimă, ridicată de mai multe voci politice din Franța: cine va plăti?

Vor plăti statele. În funcție de ponderea economică a acestora în Uniune, care se reflectă în contribuția lor la bugetul european.

Germania, fiind prima putere economică dintre cei douăzeci și șapte, este cea care va plăti cel mai mult. Cât anume? Angela Merkel a răspuns : între 25% și 27% din cele 500 de miliarde de euro, sau 135 de miliarde de euro, ceea ce corespunde ponderii sale în economia Uniunii. În ceea ce privește Franța, Emmanuel Macron nu a comunicat o cifră, dar o sursă europeană evocă o cotă de 17%, adică aproximativ 85 de miliarde de euro.

O sumă care trebuie distribuită pe durata a 10-15 ani. Va trebui să i se adauge dobânzile, dar acestea vor fi foarte mici, în principiu chiar mai mici decât atunci când Franța se împrumută singură. Această cifră este încă foarte aproximativă, deoarece bugetul Uniunii pentru perioada 2021-2027 nu a fost încă votat și nu cunoaștem contribuția viitoare a fiecărui stat”, scrie Le Figaro.

”Este greu de imaginat că Germania (chiar dacă nu este obligată legal) ar permite ca UE să nu-și onoreze obligațiile dacă Italia sau Spania nu ar putea plăti ceea ce li se cuvine”, apreciază Politico:

Prăbușirea ar fi prea dăunătoare. Însă astfel de preocupări sunt doar un motiv pentru care conservatorii germani au respins planurile similare în trecut.

Atunci de ce blocul conservator al Germaniei a trecut de la biciul Europei de Sud la salvatorul său entuziast?

Pe scurt, e vorba de afaceri.

Spre deosebire de criza euro, care a declanșat turbulențe dramatice pe piețele financiare, dar a lăsat industria germană aproape intactă, pandemia corona amenință stabilitatea economică a Germaniei.

Națiunile aflate în ochiul furtunii euro, cum ar fi Portugalia și Grecia, nu erau partenerii comerciali principali ai Germaniei. Țările în care criza se concentrează acum - în special Italia - sunt o cu totul altă poveste”.

Washington Post comentează că Uniunea Europeana și-a dat seama că este pe cont propriu - și acționează în consecință:

Pentru Germania, care își asumă cea mai mare parte din riscul financiar, este o mișcare îndrăzneață. S-a opus de mult timp să finanțeze direct bugetele vecinilor din sud, mai puțin disciplinați din punct de vedere fiscal.

Dar doamna Merkel se poate aștepta la o opoziție puternică, mai ales că decizia ei contrazice declarația din 2012: ”mutualizarea datoriilor nu va avea loc cât eu voi trăi”.

Ea a recunoscut pragmatic că alternativele ar fi mai rele. Stagnarea economică interminabilă în sudul european afectează companiile din nord, în special exporturile Germaniei. Mai important, din punct de vedere politic, este spectrul populismului anti-european din Italia - și nu numai. După multe ezitări, doamna Merkel, a acceptat aceste argumente”.

Bloomberg privește însă și către problemele pe care le va întâmpina această propunere:

În primul rând, există țări precum Ungaria sau Polonia, care s-au aflat în spatele Cortinei de Fier și care sunt astăzi printre cei mai mari beneficiari ai bugetului UE. Prin urmare, nu doresc să vadă felia de tort subțiindu-se, în favoarea țărilor din sud. Practic, acești membri estici trebuie câștigați cu promisiuni că noul fond nu le va pune în pericol statutul.

Apoi, există obișnuiții sceptici din nord, inclusiv Austria, Danemarca, Suedia și Olanda. La fel ca germanii, sunt conservatori din punct de vedere fiscal. Ei se opun din principiu datoriilor reciproce și transferurilor în Europa. Aceștia sunt derenjați în mod deosebit de ideea că noul fond ar trebui să acorde subvenții și nu împrumuturi. O contra-propunere a acestui grup este în curs”, spune Bloomberg.

Revista presei internaționale din 22 mai 2020