Există o responsabilitate a Occidentului pentru situația din Hong Kong?

Times laudă decizia guvernului britanic privind acordarea cetățeniei pentru cei care părăsesc Hong Kong-ul, dar atrage atenția asupra responsabilității Occidentului

Dacă Beijingul începe să acționeze cu impunitate pe scena internațională, aceasta se datorează faptului că democrațiile occidentale i-o permit. Este vorba despre aceste democrații ai căror lideri au pus prea adesea imperativele economice înaintea obligației lor morale și legale de a apăra și garanta drepturile omului. Marea piață a eșuat.

Fostul prim-ministru David Cameron și fostul ministru al Finanțelor, George Osborne poartă o parte din responsabilitate. Când era ministru al Finanțelor, Osborne proclamase că Marea Britanie va deveni cel mai bun prieten al Chinei în Occident. La invitația sa, Beijingul a investit milioane de lire sterline în economia Regatului Unit, în telecomunicații și în infrastructura energetică. Nu a vândut obiectele argintăria familiei cât a ipotecat securitatea națională a Regatului Unit pentru a satisface capriciile unui stat totalitar. Cooperarea s-a transformat în complicitate. Abia acum Partidul Conservator și țara își dau seama de consecințe, scrie Times citat dde Courrier International.

Hongkong este pus în jug, titrează Libération.

Dimensiunea cataclismului se conturează de la o oră la alta. Locuitorii fostei colonii britanice își dau seama că societatea lor liberă, încă ,marți dimineață, a trecut la un regim autoritar după ce șeful executiv, Carrie Lam, a vorbit despre „cea mai importantă dezvoltare în relațiile dintre China și Hong Kong”.

Iar Le Monde spune că mai mult ca niciodată, cuvântul de ordine din rândul protestatarilor este fluiditatea. Protestatarii sunt animați de îndemnul „Fii ca apa”, inspirat de legendarul actor de arte marțiale, Bruce Lee. „Această lege este înfricoșătoare, dar trebuie să rămânem fideli valorilor noastre. Și să găsim noi modalități de a rezista ", spune un activist pentru Hong Kong, în prezent în străinătate.

Putin, precum Brejnev

Controversatul referendum privind Constituția Rusă s-a încheiat conform așteptărilor. Dar ce va urma acum? - se întreabă comentatorii.

Pe blogul său găzduit de Ekho Moskvy, politicianul de opoziție Leonid Gozman constată că victoria da-ului nu înseamnă că o majoritate covârșitoare susține guvernul:

„Este clar că mai mult de o cincime dintre cetățeni au votat CONTRA. Nu este vorba despre cele două procente din așa-numita „ coloană a cincea” și „agenții străini”, ci o proporție semnificativă a populației. ... Nu trebuie să vedem votul ca un răspuns de satisfacție la modificările propuse. Votul trebuie privit ca un act de loialitate, parte dintr-o veche tradiție sovietică, pentru a nu atrage mânia puterii. Dar asta nu înseamnă că cei care au spus da aprobă această putere. Umiliți, mulți dintre ei îl disprețuiesc chiar mai mult decât cei care au votat CONTRA sau care nici nu s-au prins în această farsă. "

Frankfurter Rundschau militează pentru strângerea legăturilor Occidentului cu tinerii ruși.

„Că tinerii ruși ar trebui să poată veni în Germania, ceea ce ar necesita o schimbare a regimului de vize. De asemenea, ar fi bine ca europenii occidentali să călătorească mai mult în Rusia, în loc să învețe despre țară prin mediatizare, care este adesea limitată la Moscova. În primul rând, UE și Germania s-ar concentra mai ales pe tineri - grupul social, apropo, care respinge cel mai puternic anularea mandatelor lui Putin ca urmare a revizuirii Constituției. ", scrie publicația germană.

Vladimir Putin tocmai a făcut precum Brejnev, constată Financial Times:

Uniunea Sovietică a adoptat o nouă constituție în 1977. Cunoscută drept constituția Brejnev, preambulul său declara că dictatura proletariatului s-a încheiat și statul unic este acum „statul întregului popor”.

Fără să vrea, poate, președintele Vladimir Putin a făcut tocmaica Brejnev. Într-o reprezentație teatrală de o săptămână, condusă de Kremlin, alegătorii au aprobat o lungă listă de amendamente la Constituția Rusiei din 1993. Ele creează iluzia unui stat modern, bazat pe lege, dar la fel de departe de realitatea rusă, precum a fost constituția din 1977 de viața sovietică.