Liban: ajutoarele financiare nu sunt de ajuns

Frankfurter Rundschau atrage atenția că o soluția viabilă trebuie să includă problema refugiaților:

„Am putea crede că un ajutor umanitar va atenua cele mai grave probleme și apoi se va putea reveni la viața de zi cu zi. Însă este nevoie de miliarde de dolari și un ajutor cuprinzător pentru a face față problemei refugiaților.

Aceasta va implica extinderea sistemului de asistență medicală, înființarea de școli, locuințe și, dacă este necesar, să se permită intrarea mai multor refugiați în UE.

Reformele politice care vizează modernizarea statului trebuie să fie realizate numai de libanezi. Orice influență în acest domeniu trebuie exclusă. Însă Occidentul nu poate și nu trebuie să se sustragă de la îndatoririle de a face față repercusiunilor războiului din Siria".

Le Monde spune la rândul său că țara are nevoie de mai mult decât de bani și declarații de solidaritate:

Conducătorii Iranului, Israelului, Turciei, Rusiei, Statelor Unite și Arabiei Saudite și-au manifestat îngrijorarea și și-au exprimat solidaritatea cu oamenii din Liban. Dar pentru ca lacrimile și cuvintele lor să fie credibile, ei trebuie să înceteze să facă din Liban terenul lor de joacă; iranienii împotriva israelienilor, israelienii împotriva sirienilor, turcii împotriva europenilor, americanii împotriva rușilor și saudiții împotriva iranienilor. "

Europa nu trebuie să abandoneze Libanul, susține istoricul Andrea Riccardi în Corriere della Sera:

„Alternativa ar fi un aflux de petrodolari din Arabia Saudită și Emirate. Aceasta ar însemna o reconstrucție bazată exclusiv pe afaceri - complet nedemocratice și fără niciun respect pentru istoria sau structura țării. Este necesară o inițiativă majoră italo-franco-germană. Având în vedere criza din Libia și situația fragilă din Tunisia, pierderea Libanului ar însemna că vom ajunge la o regiune mediteraneană diferită și, cu siguranță, mai rea decât ce avem acum".

Ce se va întâmpla în Belarus?

- iată o altă temă de interes pentru comentatorii europeni

„Un lucru este sigur – este de părere publicația poloneză Polityka. Belarusul nu a făcut niciodată un astfel de pas, societatea sa nu a fost niciodată atât de mobilizată. Nimeni nu crede că Lukașenko a câștigat o luptă democratică și corectă. Soarta Belarusului va fi decisă în aceste zile la Minsk. Oare oamenii vor rezista? Chiar doresc schimbările pe care le solicită? Fără vărsare de sânge, dar cu perseverență și solidaritate? Dacă acest lucru nu se va întâmpla acum, ei vor fi sortiți să trăiască sub stăpânirea lui Lukașenko până la sfârșitul lumii și mai mult decât atât", scrie publicația poloneză.

Dictaturile trăiesc în minciună, cenzurând presa, controlând comunicările cetățenilor lor ori manipulând alegerile - sistematic și cu aroganță -notează și Deutsche Welle. Când fundamentul minciunilor se surpă, toată construcția stăpânirii autocratice începe să se clatine. Exact acest lucru s-a întâmplat la alegerile de duminică din Belarus.

Aleksandr Lukașenko s-a aflat în fruntea țării sale timp de 26 de ani. Cât timp va mai conduce Lukașenko țara este o întrebare stringentă. Nimeni n-a crezut vreodată cifrele electorale ale dictatorului, cu atât mai puțin în Belarus, unde mii de cetățeni ies acum pe străzi pentru a demonstra împotriva falsificării rezultatului.

Aparatul represiv funcționează. Acest stat are unul dintre cele mai draconice sisteme de control și suprimare din lume.

Este foarte posibil ca guvernarea lui Lukașenko să supraviețuiască crizei . Armele, bastoanele și cenzura de pe internet l-ar putea menține pe dictator la palatul prezidențial din Minsk.

Însă apelurile pentru o schimbare de putere în Belarus nu vor mai putea fi suprimate.