Liban: un verdict al tribunalului ONU și multe pete gri

După cum notează The New York Times, verdictul nu a reușit să răspundă nici măcar la cea mai elementară întrebare: cine a ordonat asasinatul?

Inițial, mulți libanezi au sperat că înființarea tribunalului internațional va oferi o cale de a se face dreptate. Iar ancheta și audierile au continuat pe măsură ce crima s-a stins în trecut.

În ultimele luni, protestele față de corupție și proasta guvernare au izbucnit împotriva elitei politice, iar economia și moneda s-au prăbușit.

Verdictul a venit în condițiile în care politicienii din Liban s-au confruntat cu posibilitatea unei alte investigații internaționale: cea cu privire la explozia din Beirut.

Dar concluziile limitate ale actualului tribunal ar putea submina speranțele că responsabilii pentru explozie vor putea fi trași la răspundere.

Pentru Le Monde, condamnarea unui membru de rang inferior al Hezbollah lasă multe zone gri.

Salim Ayyash, șeful operațiiunii, a fost condamnat pentru act terorist și omucidere intenționată premeditată împotriva fostului premier libanez. Identitatea comanditarilor rămâne însă necunoscută.

Cine este atentatorul sinucigaș? De unde au venit cele două tone de explozibili? Câte persoane au participat la complot? Cine sunt sponsorii? Instanța a livrat doar câteva fragmente dintr-un „mozaic” incomplet.

Euronews amintește că pronunțarea verdictelor ar fi trebuit să aibă loc, inițial, în urmă cu două săptămâni, dar a fost întârziată în semn de respect pentru victimele exploziei care a devastat capitala Libanului, Beirut, pe 4 august.

Chiar înainte de explozia devastatoare din portul Beirut, liderii țării erau îngrijorați de violențele care ar fi putut izbucni după verdicte. Hariri era cel mai de seamă politician sunnit din Liban la acea vreme, în timp ce Hezbollahul susținut de Iran este un grup musulman șiit.

Tensiunile între sunniții și șiiții din Orientul Mijlociu au alimentat conflictele sângeroase din Siria, Irak și Yemen și la o scară mai mică, din Liban.

Unii libanezi consideră tribunalul ca o modalitate imparțială de a descoperi adevărul despre uciderea lui Hariri, în timp ce Hezbollah - care neagă implicarea în asasinat - îl vede ca pe un complot israelian.

The Independent consideră că nu era de așteptat ca tribunalul să se pronunțe cu privire la implicarea Hezbollah sau a Siriei, deoarece instanța poate acuza doar indivizi, nu grupuri sau state.

Dar faptul că tribunalul a părut să excludă în mod explicit și categoric probele care leagă conducerea Hezbollah de este o veste bună pentru grupul susținut de Iran, care domină politica libaneză.

Financiar vorbind, PSG este deja campioana Europei

Duminică va avea loc finala actualei ediții a Ligii Campionilor la fotbal. Dar financiar vorbind, competiția are deja un câștigător, scrie cotidianul francez de afaceri les echos: iar acesta este PSG.

Clubul francez are de încasat 133 de milioane de euro, mai mult decât orice alt club angajat în competiție.

UEFA a distribuit peste 17 miliarde de euro de la lansarea Ligii Campionilor, fără a ține cont de ediția curentă. Și, pentru prima dată, jackpot-ul a depășit plafonul de 2 miliarde de euro în acest an.

Paris Saint-Germain se situează deja cu mult înaintea urmăritorilor săi, Bayern (111 milioane) și FC Barcelona (104 milioane).

Publicația mai notează că PSG, cotat drept al cincilea cel mai bogat club din lume, a avut de mult timp reputația de a fi marele perdant pe scena fotbalului european.

Dar accederea pentru prima dată în finala Ligii Campionilor ar putea să-i ducă pe patronii săi din Qatar într-o altă dimensiune.

După achiziția Autoritatea de Investiții a Qatar-ului, în 2011, clubul și-a propus să urce rapid printre cele mai bune echipe europene.

Drumul a fost însă plin de obstacole, și de-abia acum Doha vede în sfârșit lumina de la capătul tunelului.

Răbdarea pare să fi meritat. Cu o victorie în finala Ligii Campionilor, Paris Saint-Germain ar egala Chelsea, una dintre celelalte superputeri financiare ale planetei de fotbal.

Și clubul londonez a avut nevoie de nouă ani pentru a câștiga competiția, după preluarea sa de către omul de afaceri rus Roman Abramovici. Ar fi o aniversare de neuitat pentru cei cincizeci de ani ai clubului parizian, conchide les Echos.