Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


De ce condamnarea lui Nicolas Sarkozy poate fi considerată o revoluție?

Nicolas Sarkozy a fost condamnat luni la trei ani de închisoare, din care un an cu executare, pentru corupție activă și trafic de influență. Presa europeană vede în acest verdict un punct de cotitură în politica franceză.

După cum notează Eurotopics, judecătorii au ajuns la concluzia că, după mandatul său de președinte, în 2014, el a obținut în mod fraudulos informații cu privire la cauzele judecătorești împotriva sa.

„Dar de unde vine această revoluție?” se întreabă ziarul belgian Le Soir. ”Din presa franceză care, în ultimii ani, a redescoperit calea independenței și deci a investigației, obsedată de respectul pentru interesul public. Și de la justiție care, la rândul său, și-a îndeplinit propria parte din misiune. Un fost șef de stat are drepturi, care ar trebui respectate, dar are și datoria imperativă de a respecta statul de drept”.

În Marea Britanie, The Spectator vine cu o constatare amară: „Corupția este un fel de „situație implicită” pentru politica internă franceză. Îi privește doar pe cei din arena politică, opinia publică o ignoră în mare măsură. (...)

Sentințele [împotriva VIP-urilor] sunt, în general, de muncă în folosul comunității sau arest la domiciliu. În cazul condamnării lui Sarkozy, rămâne de văzut ce întorsătură va lua cazul, deoarece el tocmai a făcut apel. Deși are o secțiune specială VIP, închisoarea de la Santé nu este foarte bine dotată. Putem paria că Sarkozy nu va petrece nici măcar o singură noapte acolo. " (Sursa: Eurotopics).

Pentru Le Monde procesul a avut o miză politică: afirmarea autorității judecătorilor în fața unui fost președinte al Republicii care nu a încetat niciodată să caute să-i discrediteze:

Parchetul financiar național, creat în decembrie 2013 pentru a lupta contra marilor infracțiuni economice și financiare, își juca reputația și, prin urmare, supraviețuirea.

Slăbit de numeroase controverse cu privire la metodele sale de investigație, în mod constant pus la îndoială de Nicolas Sarkozy și susținătorii săi, el a ieșit întărit, dar fără a fi pe deplin asigurat de ce se va întâmpla în continuare.

Ori de câte ori s-a trezit în corzi, Nicolas Sarkozy și-a instigat suporterii împotriva magistraților. Astăzi, el plătește prețul și trebuie să ia în considerare oportunitatea de a continua această supralicitare de natură populistă, care s-a dovedit nu numai o capcană pentru el, ci un risc pentru țară”.

Le Figaro vede în acest verdict rodul unei campanii judiciare desfășurate fără încetare sau scrupule de către Parchetul financiar național.

Iar ziarul enumeră episoade recente în care ”magistrații s-au dovedit jucători politici: terminarea lui Nicolas Sarkozy în afacerea Bettencourt, după ani de procese, viteza incredibilă a urmăririi penale împotriva lui François Fillon, otravă paralizantă a riscului penal în răspunsul la pandemie. Politicile trebuie să fie, fără îndoială, exemplare, nimic nu le protejează de rigorile legii. Dar cu ce drept ar fi autorizată puterea judiciară în avântul cu care îl urmărește fără milă pe aleși? Cine îi va judeca pe judecători?" , întreabă le Figaro.

Süddeutsche Zeitung (SDZ), citat de Courrier International, amintește în context de specificul sistemului francez „care păstrează caracteristici fundamental monarhice: intervenționist, centralizat și, în anumite privințe, absolutist. (...)

Politica se bazează pe personalitatea președintelui Republicii, care trebuie să fie în același timp o figură luminoasă și un tată grijuliu pentru concetățenii săi. Ideea că acest design invită la tot felul de abuzuri, că se bazează pe puterea individuală a caracterului, care poate fi, prin urmare, coruptibilă, aparține contractului implicit pe care alegătorii îl fac la fiecare cinci ani cu președintele-monarh.

Și aici este importanța verdictului. Faptul că fostul președinte este tratat astăzi ca un cetățean obișnuit  și că ancheta a fost în cele din urmă desfășurată fără influență politică.

Franța este un stat de drept, dar este marcată și de o formă de justiție paralelă în care judecătorii sunt mai supuși ordinelor politice decât colegii lor germani”, notează  SDZ, pentru care ”condamnarea nu numai că dă sudori reci întregii clase politice franceze, dar subminează elitismul și absolutismul care caracterizează aparatul politic.

La doi ani de la apariția Vestelor Galbene și cu un an înainte de următoarele alegeri prezidențiale, presiunea crește în Republică”.

 
Revista presei internaționale din 3 martie 2021