Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


”Sofagate”: Erdogan a râs de imaginea ”Europei puternice”. Dar este și vina europenilor

erdogan_michel_ursula.jpg

Charles Michel, Recep Tayyip Erdogan și Ursula von der Leyen la Ankara, 6 aprilie 2021
Image source: 
Facebook / Charles Michel

Relațiile dintre Turcia și Italia se tensionează tot mai mult după ce premierul italian Mario Draghi l-a calificat pe președintele Turciei drept „dictator”, reacționând la comportamentul său considerat inadecvat față de Ursula Von der Leyen. Ankara ar fi reacționat blocând un important contract comercial cu Roma.

După cum reamintește Courrier International, totul a început cu o poveste legată de ocuparea unor fotolii, atunci când președinta Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen, și președintele Consiliului European, Charles Michel, s-au aflat la Ankara pentru o întâlnire diplomatică cu Recep Tayyip Erdogan.

Sub privirea atentă a camerelor, președintele turc îl așează pe Charles Michel lângă el, retrogradându-o pe șefa executivului comunitar pe un loc mai îndepărtat, în ciuda jenei exprimate de aceasta din urmă. Presa internațională a vorbit imediat despre un scandal macho, care va fi numit în curând „sofagate”.

O mică furtună diplomatică ce părea să se fi calmat sâmbătă, dar iată că presa italiană dezvăluie noi informații care măresc și mai mult tensiunea.

La Repubblica vorbește despre „represalii economice” din partea Ankarei, care, în așteptarea unor scuze oficiale de la Roma, a suspendat un contract industrial major.

„Grupul industrial Leonardo, controlat de stat, este în vizor”, raportează presa italiană.

Turcia urma să cumpere de la această companie italiană zece elicoptere în valoare de peste 70 de milioane de euro. Și este doar prima tranșă a unui acord care ar putea aduce grupului peste 150 de milioane de euro.

Dar, după spusele lui Draghi, Turcia a făcut cunoscut faptul că operațiunea este, pentru moment, pusă în așteptare.

Conform celor publicate de La Repubblica, alte contracte cu companii din Peninsulă ar fi expuse riscului, iar obiectivul Ankarei este clar: „să facă Italia să înțeleagă că economia sa ar putea plăti prețul pentru această confruntare diplomatică”.

O strategie care s-ar putea dovedi eficientă, dacă avem în vedere că 1.500 de companii italiene lucrează în Turcia și comerțul între cele două țări valorează 17 miliarde de euro pe an.

Grupul Ferrero, de exemplu, recoltează o mare parte din alunele sale din această țară, destinate producției de Nutella.

Pe aceeași temă, Il Fatto Quotidiano remarcă o anumită ipocrizie a premierului italian:

”Dacă Erdogan este un dictator, atunci ce putem spune de președintele egiptean Al-Sisi? Totuși, Italia tocmai a livrat o a doua fregată militară la Cairo. Unii observatori nu se înșeală atunci când vorbesc despre un dublu standard."

Și, după cum comentează Le Monde, imaginea „unei Europe puternice” a fost cea luată în derâdere de către partea turcă.

Executivul UE este complex. Președintele Consiliului are, teoretic, prioritate față de președintele Comisiei, dar tradiția dictează că aceștia sunt tratați în mod egal.

Domnul Erdogan s-a aflat în preajma Uniunii Europene suficient de mult timp pentru a fi familiarizat cu aceste complicații, așa cum se poate vedea din fotografiile mai vechi, cu predecesorii domnului Michel și ai doamnei von der Leyen, așezați pe trei fotolii similare.

Al doilea pas greșit: dacă președinția turcă a urmat, după cum se spune, instrucțiunile colaboratorilor domnului Michel, ea a fost pe deplin conștientă de implicații.

Al treilea pas greșit: serviciul de protocol al președintelui Comisiei a lipsit de la pregătirea vizitei, din motive legate oficial de Covid-19. Mai mult, cetățenii UE vor afla cu uimire că nu numai că există servicii de protocol diferite pentru președintele Consiliului European și pentru președintele Comisiei și nu numai că ele nu cooperează, dar mai mult, că aceste servicii sunt, de fapt, rivale.

Autocrații de calibru, precum Erdogan, n-au nevoie de prea multă imaginație pentru a-și slăbi interlocutorii: o fac aceștia din urmă.

Aceasta se numește uciderea a două păsări cu o singură piatră; valorile egalității de gen promovate de UE au fost batjocorite și imaginea „unei Europe puternice” a fost ironizată.

Scopul vizitei a fost reînnoirea unei relații mai pașnice cu Turcia. Iar acest element al relației euro-turce a fost umbrit de incidentul canapelei. Ceea ce este regretabil, conchide Le Monde.

 
Revista presei internaționale din 12 aprilie 2021