Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cum combat guvernele europene ritmul lent de vaccinare

În unele ţări membre UE, procentul de vaccinare este de 80% în rândul adulţilor, iar în altele nu atinge nici 20%. Belgia are o rată de acoperire vaccinală de 78%, însă Bulgaria doar 17%. Cum combat guvernele europene ritmul lent de vaccinare și ce lecție a învățat președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko de la omologul său turc, Recep Tayyip Erdogan, aflăm din presa internațională.

Statele europene au acum unele dintre cele mai mari rate de vaccinare din lume. Dar ritmul încetinește, oamenii neprezentându-se la rapel. Vremea caldă, de vacanță, și numărul relativ mic de infecții îi fac pe oameni să ezite chiar dacă nu sunt anti-vacciniști. Guvernele răspund cu o serie de stimulente - nu întotdeauna apreciate de presă.

Sub titlul “Merită pentru libertate și bucurie”, Frankfurter Allgemeine Zeitung face apel la politicieni să aibă mai multă inițiativă: „Un mic impuls pentru a influența oamenii în favoarea vaccinării ar putea fi clarificarea faptului că toamna și iarna aceasta, deocamdată, doar persoanele care au fost vaccinate, testate sau recuperate de la Covid vor putea merge la restaurante, cinematografe sau la teatru. Toată lumea este liberă să refuze vaccinarea. Dar într-o criză ca aceasta, o astfel de libertate trebuie să aibă un preț. "

În Grecia, începând cu 15 iulie, proprietarii de restaurante și baruri și unitățile culturale și de agrement vor avea de ales dacă primesc în principal persoane vaccinate anti-covid sau dacă nu își selectează clienții pe acest criteriu, dar primesc mai puțini oaspeți.

Sub titlul ”Șantajul nu este calea de urmat”, cotidianul Efimerida ton Syntakton critică guvernul pentru că ar recurge la metode de divizare, șantaj și pedepse pentru a crește rata de vaccinare. Tichete cadou pentru tineri, segregare în restaurante și în instituțiile culturale, amenințări cu retragerea sprijinului financiar pentru cei nevaccinați. Zi de zi, guvernul devine din ce în ce mai dependent de un automatism care instigă o parte a populației împotriva celeilalte. Dar divizarea societății nu a produs niciodată rezultate pozitive.

”Cu sau fără conspirații, tot ne îmbolnăvim”

Acesta este titlul unui articol din cotidianul turcesc Karar. „Chiar dacă totul, inclusiv virusul în sine, ar fi fost doar o conspirație, o invenție a puterilor globale - ce se schimbă pentru noi? Încă ne îmbolnăvim și murim. Celor care refuză vaccinurile anti-covid de teama așa ziselor cip-uri care li s-ar implanta, jurnaliștii turci le reamintesc că dependența de tehnologie i-a făcut deja vulnerabili... Ne pot citi gândurile cu ajutorul telefoanelor pe care le purtăm în buzunar…

Calea de urmat este clară pentru revista poloneza Polityka: „Doar vaccinările în masă, eventual urmate de o a treia doză, pot preveni alte mii de decese și noi carantine. Probabil va trebui să trăim cu coronavirusul ceva vreme, dar îi putem reduce drastic fatalitatea. Avem arma perfectă în mâinile noastre: vaccinul. Ar fi cu adevărat o prostie să nu-l folosim”.

Guvernul cipriot pune presiune asupra celor care oscilează în privința imunizării. Printre altele, începând cu luna august testele rapide nu vor mai fi gratuite. Cyprus Mail vede această abordare ca fiind greșită:

„Respectul pentru opinia altora, chiar și atunci când pare greșită sau naivă, a fost întotdeauna o piatră de temelie a democrației. Ceea ce vedem acum seamănă mai degrabă cu un plan decis la centru care a fost întotdeauna asociat cu regimurile totalitare. Guvernul nostru, la fel ca majoritatea celorlalte guverne, pare să urmărească o politică Zero Covid pe care nimeni nu a votat-o și pe care mulți ar considera-o nerealistă, și în paralel seamănă diviziune în societate și fie îi conving cu forța pe cei care ezită să se vaccineze, fie îi transformă în țapi ispășitori”.

Index.hr, portal de știri croat, se îndoiește că motivul cel mai des invocat pentru scepticismul vaccinal este unul real: „Percepția publică pare să fie că persoanele care sunt reticente în a se vaccina sunt prost informate sau slab educate. Deși acest lucru poate fi valabil pentru un anumit procent din populație, această reticență provine în principal din lipsa de încredere.

Dacă o recomandare vine de la o persoană sau instituție de încredere, oamenii vor acționa în baza ei, chiar dacă nu o înțeleg. La fel, în absența încrederii, oamenii pot refuza să acționeze chiar dacă înțeleg argumentul. A fi informat nu este nici o condiție necesară, nici suficientă pentru acțiune”.

”Lukașenko a învățat de la Erdoğan”

După deturnarea unui avion comercial pentru a aresta un adversar incomod al președintelui belarus Aleksandr Lukașenko și a sancțiunilor UE care au urmat, numărul migranților care trec frontiera din Belarus în Lituania a crescut la peste 100 de persoane pe zi. Mulți dintre aceștia vin din Irak, Siria și Rusia.

Belarusul, situat la porţile UE şi având graniţe comune cu Polonia, Letonia şi Lituania, a ameninţat de asemenea cu încetarea cooperării sale în ceea ce priveşte lupta împotriva imigraţiei ilegale şi a criminalităţii organizate. Lituania a declarat acum starea de urgență.

Sub titlul Lukașenko a învățat de la Erdoğan, portalul lituanian de știri, 15 minute, scrie despre răspunsul autorităților de la Minsk la sancțiunile UE împotriva Belarus:

„Cu siguranță, criza migrației ar putea fi rezolvată rapid dacă instituțiile Lituaniei și Belarusului ar lucra împreună. Dar este mai probabil ca Lukașenko să fi decis să urmeze exemplul Turciei și să dorească să utilizeze valurile de migrație pentru a pune presiune pe UE și, în special, pe Lituania. ... Minsk speră probabil că UE va reduce sancțiunile în schimbul revenirii la politica europeană de vecinătate și a cooperării privind migrația ilegală și că acest lucru va da naștere unui nou status quo”.

Radio Kommersant propune ca Lituania să răspundă prin construirea unui zid la frontieră și prin suplimentarea unităților de grăniceri. Acest lucru va costa bani, dar se vor găsi fonduri, mai ales dacă întreaga UE rămâne în spatele acestui zid. Între timp, autoritățile de la Vilnius au acordat statut diplomatic biroului liderei opoziției din Belarus, Svetlana Tikhanovskaya. Acest lucru poate fi interpretat drept un răspuns la adresa Minsk-ului: nu întrerupem sprijinul acordat opoziției, dimpotrivă. Acesta va fi probabil doar începutul, alte state sunt gata să urmeze exemplul Lituaniei”

Deocamdată, nu există mijloace legale pentru a opri Belarusul să ia astfel de măsuri deliberate, scrie profesorul de drept Lyra Jakulevičienė pe Lrt: site-ul radiodifuzorului public leton. „Belarusul ar fi obligat să ia înapoi migranții ilegali care au venit de pe teritoriul său dacă ar fi semnat un acord de repatriere cu Lituania. Dar nu există un astfel de acord. ... Deci, ar trebui să fim pregătiți pentru un număr și mai mare și să primim mai mulți migranți din Belarus. Dacă situația continuă să se deterioreze, există încă speranța că statele UE vor da dovadă de solidaritate și vor da o mână de ajutor. La fel cum s-a întâmplat recent cu transferul refugiaților din Grecia și Italia în alte țări ale UE ”.

Cotidianul lituanian Diena avertizează că o sursă ideală pentru fake news sunt taberele de refugiați. Chipurile lor, lungi, obosite, atrag atenția subiectivă a camerelor. Și sunt o sursă inepuizabilă de dezinformare.

Redacțiile vor primi, fără îndoială, mai multe rapoarte anonime despre infracțiuni comise în taberele de corturi și atacuri asupra localnicilor. La fel ca în 2015, criza refugiaților, exacerbată artificial, va deveni, de asemenea, o criză informațională, dacă nu se va putea face ușor distincție între refugiații politici reali și cei „falși”, prevenindu-se astfel ațâțarea temerilor. ”

 
Revista presei internaționale din 7 iulie 2021