EU Observer scrie că România și Bulgaria nu duc lipsă de vaccinuri anti-COVID 19 și, pentru că nu par capabile să le folosească pentru a crește rata scăzută a imunizării propriilor concetățeni, s-au gândit să găsească ”oportunități” de a le vinde. ”Aceasta se întâmplă într-un moment în care întreaga Europă se teme, pe de-o parte de o creștere a prețurilor vaccinurilor, pe de altă parte de un nou val adus de tulpina Delta a coronavirusului”, scrie Eu Observer. În acest context așadar, România a vândut o parte dintre vaccinurile nefolosite și cu risc de expirare Irlandei iar premierul irlandez a anunțat contractul de achiziție a 700 de mii de vaccinuri pe Twitter. Acestea vor fi distribuite direct de Pfizer statului irlandez după ce România a renunțat în favoarea acestuia la propriile vaccinuri. Irlanda, dornică să oprească varianta Delta, are una dintre cele mai ridicate rate de vaccinare din Europa, cu 73,8 la sută din populația adultă imunizată și cu trei milioane 800 de mii de persoane vaccinate cu ambele doze. Anterior acestui târg cu Irlanda, România a mai vândut un milion o sută de mii de doze de BioNTech/Pfizer Danemarcei al cărei ministru al sănătății a explicat că România a luat decizia ca urmare a cererii scăzute de vaccinuri. EUObserver mai constată că, din nou, deși cu o rată scăzută a vaccinării, România a mai donat aproape jumătate de milion de doze vecinei sale, Republica Moldova, dar și Serbiei și Ucrainei. Mai mult, luna trecută, președintele Iohannis a anunțat o donație de o sută de mii de doze către Vietnam. Și Bulgaria procedează la fel, scrie Eu Observer, donând dozele nefolosite statelor  balcanice vecine. La începutul verii, ministrul bulgar al sănătății a anunțat donarea a 150 de mii de doze unor state precum Albania, Kosovo, Bosnia sau Macedonia de Nord. Mai mult, în condițiile în care bulgarii fug de vaccinare, Sofia a ajuns să doneze 172 de mii 500 de doze regatului Bhutan. EU Observer a încercat să afle de ce Bulgaria și România au rămas atât de în urmă cu vaccinarea cu rate de 25, respectiv 17,3 la sută...Este vorba de o veche neîncredere în autorități, de scepticism cu privire la vaccinuri și de abordarea autorităților față de virus. EU Observer citează Universitatea Babeș-Bolyai spunând căRomânia a fost prima țară europeană care a ridicat restricțiile și această abordare ”triumfalistă” a autorităților ar putea fi o posibilă cauză. Publicația mai scrie că atât președintele, cât și premierul au lăsat să se înțeleagă că virusul e sub control și campania de vaccinare merge bine ceea ce a făcut ca populația să nu mai fie atât de doritoare să se vaccineze.

Belarus sau Rusia, totuna

O altă țară care ține capul de afiș e Belarusul. Tot EU Observer scrie despre moartea suspectă a tânărului activist Vitali Șișov, găsit spânzurat pe 3 august într-un parc din Kiev unde ieșise să alerge. Tânărul activist de 26 de ani conducea un ong, Casa bielorusă, care sprijinea opozanții regimului Lukașenko fugiți din calea represiunii. Potrivit presei, au existat mai multe apeluri întrerupte de pe telefonul victimei înainte ca aceasta să fie găsită. EU Observer încearcă să răspundă întrebării : cine ar fi putut beneficia de pe urma morții lui Șișov, care a fugit din Belarus în 2020, când regimul dicatorial a început să vâneze demonstranții de la protestele împotriva realegerii lui Alexandr Lukașenko. La Kiev, unde s-a refugiat cu prietena sa, Șișov le-a acordat asistență altor fugari și a făcut cunoscute crimele regimului, inclusiv prin proteste ținute în capitala ucraineană. Între altele, el a participat la ”Maratonul libertății” în Kiev, în februarie : un marș de 2334 de metri pentru a atrage atenția asupra situației din țara sa, aluzie la articolul 23.34 din Codul Penal din Belarus, în baza căruia 35 de mii de cetățeni au fost condamnați pentru că au luat parte la proteste pașnice. În fine, Șișov era și un redutabil specialist IT, înființând rețeaua ”Tihari pentru export”, care aduna informații despre agenții regimului care lucrau peste hotare, inclusiv la Kiev. Prin urmare, sinuciderea nu pare să se susțină în cazul lui, mai ales că activistul avea nasul spart și alte răni pe care nu și le putea provoca singur. Anchetatorii ucraineni încearcă să determine natura rănilor și să avanseze în ancheta deschisă pentru omor cu premeditare, potrivit Codului Penal ucrainean. Un coleg al activistului a declarat că a primit informații de la Serviciile de Securitate Ucrainene privind sosirea pe teritoriul ucrainean a unor reprezentanți ai Forțelor Speciale din Belarus și a altor unități pregătite să îl asasineze pe activist. ”Vitali m-a rugat să am grijă de ai lui...A avut o tragică premoniție”, spune prietenul acestuia. EU Observer scrie că ”activiștii din Belarus nu vor fi niciodată în siguranță în Ucraina” pentru că relațiile dintre serviciile bieloruse de securitate și cele rusești sunt extrem de strânse așa că fie că ar fi SOF, KGB-ul lui Lukașenko, sau serviciile lui Putin, GRU sau FSB, nu mai contează cine l-ar fi luat drept țintă pe Șișov.

Lituania, victimă colaterală a regimului Lukanșenko

În fine, un alt articol interesant privind Belarusul apare în Courrier International și este semnat de Timofeï Bordatchev, politolog, director de cercetări în cadrul Centrului de studii europene și internaționale a Înaltului Colegiu Economic din Moscova. Acesta scrie că, de la contestata sa realegere în 9 august anul trecut, Lukașenko dă lovitură de forță după lovitură de forță. Una dintre victime, vecina Lituania care a dorit să ridice vocea împotrivalui Lukașenko dar a greșit : nu numai că Vilnius nu a fost susficient sprijinit de Uniunea Europeană dar s-a trezit și cu un afluex de migranți lăsați liberi de regimul de la Minsk. Micul stat din nord-estul Europei pare ignorat în timp ce toată lumea se pregătește de valul patru al pandemiei și riscă să ajungă în pragul unei crize umanitare dacă nu și mai grav, pe fondul creșterii numărului de refugiați care vor depăși curând numărul militarilor din mica țară baltică. Astfel, anul acesta 4000 de refugiați au ajuns în Lituania, față de o sută anul trecut. Deocamdată, Vilnius încearcă să se mențină pe o poziție forță : în august a retrimis în Belarus 180 de refugiați. Replica a venit imediat : în 5 august, Lukașenko a ordonat guvernului să securizeze fiecare metru de frontieră și a avertizat Vilniusul să renunțe la practica expulzărilor. De partea sa, Lituania se pregătește să securizeze frontierele...Valeri Karbalevici, expert bielorus, avertizează : problema riscă să devină rapid una regională iar Belarusul, să devină un factor de destabilizare și declanșare a unor tensiuni internaționale”.