”Cod roșu pentru umanitate” : presa internațională despre apocalipsa climatică și alte crize care stau să lovească

După publicarea raportului GIEC, care vorbește de ”un cod roșu pentru umanitate”, The Guardian insistă într-un editorial asupra imensei responsabilități ”care apasă pe umerii actualilor lideri mondiali”, mai ales că aceștia ar fi demonstrat în contextul pandemiei de COVID că actuala clasă politică este capabilă să ia măsuri curajoase în situații excepționale. În absența unei reduceri accelerate a emisiilor de gaze cu efect de seră în următorii zece ani, obiectivul Acordului de la Paris din 2015 de a limita cu 1,5 grade creșterea temperaturilor nu va mai putea fi atins iar eșecul va avea un preț : lumea va suporta efectele ireversibile și colosale ale încălzirii planetare, scrie The Guardian care adaugă :”inundațiile vor deveni tot mai frecvente, caniculele tot mai feroce și frecvente iar seceta le va acompania cu efecte distructive, conchide The Guardian.

Pentru că vorbim de acordul de la Paris, Politico publică un editorial în care subliniază că ultimele incendii devastatoare din estul Mediteranei sunt un reflector care pune în lumină vulnerabilitățile regiunii și mai ales ale unei țări precum Turcia, care ar trebui să își regândească politicile climatice. ”Nu am avut niciodată în istorie astfel de incendii”, a admis președintele turc Recep Tayypp Erdogan. Ankara a recunoscut că a fost luată pe nepregătite iar acum i se cere nu doar să se pregătească mai bine dar și să regândească strategia de combatere a încălzirii globale. Turcia este printre cele șase state care nu au ratificat încă Acordul de la Paris argumentând că ar fi fost greșit înscrisă pe lista statelor dezvoltate. Turcia a cerut să fie clasificată astfel ca stat în curs de dezvoltare care nu a contribuit așadar masiv la schimbările climatice și care ar trebui să primească fonduri pentru a le combate. În realitate, scrie Politico, citând surse oficiale europene, Turcia contribuie cu aproape 2 la sută la încălzirea globală și nu pare să dorească să renunțe între altele la activități cu grad ridicat de poluare precum extracția de cărbune. Mai grav, autoritățile par să pună incendiile mai mult în spatele unor persoane cu intenții criminale sau chiar să le politizeze punându-le în cârca Partidului Muncitorilor din Kurdistan, decât să recunoască problema climei. ”În locul unei astfel de propagande a dezastrului avem nevoie de politici publice și de soluții”, spune un expert climatolog citat de Politico. Altfel, avertizează acesta, în 2100 regiunile sudice ale Turciei se vor transforma în deșert iar clima Turciei va deveni similară celei din Egipt sau Irak.

EU Observer scrie despre o altă criză : cea a imigranților, care lovește acum și Polonia după ce regimul președintelui bielorus Alexandr Lukașenko a lăsat refugiații să treacă frontierele în direcția Occidentului, pedepsit astfel pentru că a sancționat acțiunile Belarusului de reprimare a protestatarilor pașnici și a opoziției. Mai trist este că, pentru imigranții care visează la Europa, condițiile din centrele și taberele de refugiați europene au devenit și mai paupere decât înainte de criza COVID, potrivit unei analize apărute în Politico. Mai mult, pandemia a agravat situația imigranților care, neputând fi repatriați în perioadele cu restricții de călătorie, au fost închiși pe perioade lungi în tabere, o posibilă încălcare a legislației Uniunii Europene, scrie Politico. Pentru unii dintre refugiați, perioadele în care au stat în centrele speciale europene s-au prelungit peste perioadele admise de legislațiile statelor membre : în Cipru și Grecia limita e de 18 luni, în Ungaria, Țările de Jos, Austria, Italia și Germania, de șase luni. Rezultatul : majoritatea taberelor și centrelor s-au supraaglomerat și chiar și țările care obișnuiau să ofere condiții decente, nu au mai făcut-o. Despre aceasta a scris și Parlamentul European într-un raport critic care menționează încălcarea legislației europene în domeniu. Cu toate acestea, scrie Politico, statele membre s-au folosit de pandemie ca de pretextul ideal pentru a nu mai procesa sau chiar a suspenda analiza cererilor de azil, pentru detenții abuzive și alte decizii care au dus la deteriorarea considerabilă a condiției de solicitant de azil în Europa.