Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


AUKUS: de ce alianța anglofonă este, totuși, o rupere de trumpism?

aukus.png

Președintele american Joe Biden în timpul videoconferinței cu premierul australian Scott Morrison (stânga) și cu premierul britanic Boris Johnson, Casa Albă, 15 septembrie 2021
Image source: 
Brendan Smialowski AFP

Statele Unite, Marea Britanie și Australia au anunțat ceea ce este de fapt o nouă alianță militară „anglofonă”, comentează presa internațională după anunțul de săptămâna trecută. Franța a pierdut astfel contractul cu Australia pentru achiziționarea unui submarin nuclear. Care sunt consecințele în plan strategic ? – se întreabă jurnaliștii.

The Atlantic vede o ”Nouă Ordine Mondială a lui Joe Biden” prin formarea unui nou grup anti-China.

O lume nouă începe să prindă contur, chiar dacă rămâne deghizată în hainele cele vechi. Biden a fost dornic să sublinieze că AUKUS este un exemplu de alianță care proiectează puterea americană, în contrast cu respingerea de către Donald Trump a unor astfel de dezvoltări globale.

Aceasta este deci o rupere de trumpism - chiar dacă francezii și ceilalți europeni cred că modul în care au fost tratați denotă un dispreț similar.

Șocurile Trump și Brexit în 2016 - anul în care Australia a semnat acordul său original cu Franța – au trecut, iar în lumea de astăzi există un consens politic între SUA, Marea Britanie și Australia că puterea chineză trebuie să fie îngrădită.

Luate împreună, sfârșitul războiului din Afganistan, pivotarea împotriva Chinei și prioritizarea vechilor alianțe anglofone în raport cu UE, sunt toate mari mișcări strategice”, este de părere revista americană.

 

Forță sau diplomație?

Publicația britanică The Conversation consideră AUKUS drept un răspuns direct la eforturile recente ale Chinei de a-și moderniza și extinde capacitățile nucleare:

Alianța reflectă opinia conform căreia acțiunile Chinei reprezintă o provocare directă la adresa influenței americane și britanice în regiune și trebuie să i se dea un răspuns.

Dar acest punct de vedere a fost contestat de cercetătorii relațiilor internaționale și de analiștii de politică externă. Ei cred că Occidentul ar trebui să angajeze China în diplomație, în loc să-i opună rezistență.

Unii comentatori și decidenți politici consideră că două țări cu arme nucleare nu s-ar ataca niciodată, de teama anihilării reciproce. O condiție cheie - și periculoasă - a acestei teorii este că oamenii sunt agenți raționali. Această ipoteză ignoră faptul că oamenii iau adesea decizii bazate pe răspunsuri emoționale mai degrabă decât pe calcule raționale.

Criza rachetelor cubaneze din 1962 este un exemplu.

Decizia de a utiliza arme nucleare a fost rezultatul unei serii de neînțelegeri și percepții și nu urmarea unei amenințări reale. Refuzul unui ofițer sovietic de a urma ordinele este singurul motiv pentru care războiul rece nu a s-a transformat într-un dezastru nuclear.

În timp ce AUKUS reprezintă o încercare clară de a descuraja China, este probabil să aibă efectul opus. China ar putea să facă eforturi suplimentare pentru a-și îmbunătăți capacitatea militară.

Acest lucru ar putea duce la o situație foarte asemănătoare cu cea a cursei armamentelor SUA-Rusia din timpul războiului rece. China se teme că Occidentul reprezintă o amenințare pentru regimul său politic intern. În timp ce națiunile occidentale își fac griji că o Chină expansionistă va deveni mai agresivă în următorii ani”.

Posibila provocare ruso-chineză

Revista americană National Interest se întreabă dacă nu cumva dușmanii Americii,  Rusia și China nu vor ajunge să se alieze:

Legăturile sino-ruse se consolidează în mod vizibil și vor continua să se întărească atâta timp cât interesele comune depășesc motivele de blocaj.

China a participat anual la principalele exerciții regionale din Rusia. Anul 2021 a marcat câteva premiere: a fost pentru prima dată când trupele rusești au călătorit în China pentru un exercițiu strategic comun, prima dată când Rusia și China au efectuat exerciții sub o structură comună de comandă și prima când trupele rusești au operat vehicule ale Armatei de Eliberare Populară a Chinei.

Deși aceștia sunt pași relativ mici, ei îndreaptă cele două țări către interoperabilitate militară.

Ambele țări au relații reci cu Statele Unite și împărtășesc îngrijorări strategice cu privire la Asia Centrală, care sunt deosebit de relevante acum, că talibanii au preluat controlul asupra Afganistanului.

Pentru Occident, relația militară sino-rusă este deranjantă și trebuie supravegheată cu vigilență, dar trebuie privită cu ochi limpezi. Relația sino-rusă are rădăcini în pragmatism. Rusia și China s-ar putea să-și exercite alinierea pentru a se îndrepta spre Statele Unite, dar nu o vor exercita în detrimentul intereselor naționale vitale - și acesta este punctul de oportunitate al Occidentului”.

Și, în rezista franceză Le Point, o notă extrem de relevantă pentru deranjul resimțit la Paris după anunțarea noii alianțe anglofone:

Autoritățile franceze au anulat o seară de gală programată vineri la reședința ambasadorului Franței la Washington, care trebuia să celebreze aniversarea unei bătălii navale decisive a Războiului de Independență al Statelor Unite: 240 de ani de la bătălia de la Golful Chesapeake, cunoscută și sub numele de Bătălia de la Capul Virginiei, din 5 septembrie 1781.  Bătălia, în care flota franceză a învins-o pe cea britanică, a fost considerată crucială pentru victoria finală a armatelor lui George Washington, aliat cu contele de Rochambeau și La Fayette”.

 
Revista presei internaționale din 20 septembrie 2021