Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Există un ”adevăr murdar” în spatele tehnologiilor nepoluante?

eoliene.png

Sursa imaginii: 
https://windeurope.org/

Reuniunea COP 26 de la Glasgow este deja scena unor angajamente politice încurajatoare pentru stoparea poluării și limitarea schimbărilor climatice. Mai multe reviste de prestigiu evaluează perspectivele noilor tehnologii, dar și riscurile.

Pentru revista The Conversation, renunțarea la cărbune este posibilă într-un orizont de timp nu foarte îndepărtat.

Peste 40 de țări au semnat un acord la COP26, pentru a elimina treptat cărbunele din producerea de electricitate. Printre semnatari, unele dintre economiile cele mai dependente de cărbune din lume: Canada, Polonia, Vietnam, Coreea de Sud, Ucraina și Indonezia.

Cele mai mari dintre aceste economii se angajează să înceteze utilizarea cărbunelui în sectoarele lor energetice în anii 2030, în timp ce cele mai mici promit același lucru în deceniul următor.

Dar în ciuda progreselor înregistrate, producția de energie pe bază de cărbune crește din nou, atât în ​​Germania, cât și în SUA.

Între timp, guvernul Chinei a mandatat o extindere a producției de cărbune pentru a aborda criza de alimentare cu energie.

Cărbunele este încă văzut ca o sursă ieftină, abundentă și de încredere pentru energie electrică. În multe țări, cum ar fi China, India, Africa de Sud și Indonezia, companiile de stat tind să domine sectoarele energetice și miniere. Aceste interese puternice din adâncurile guvernelor generează unele dintre cele mai ferme opoziții față de eliminarea treptată a cărbunelui.

Dar chiar și așa, nu există bariere de netrecut. În SUA, o companie de energie electrică a încheiat recent un acord pentru a se retrage, în timp, din cărbune și a-l înlocui cu energia solară.

Înlocuirea cărbunelui în fabricile de oțel și ciment este mai dificilă, dar tehnic posibilă.

Pentru economiile mari, în special China, cele mai serioase bariere în calea eliminării acestui combustibil fosil sunt politice.

Aici, țările cu experiență în eliminarea treptată a cărbunelui, cum ar fi Marea Britanie, trebuie să lucreze îndeaproape cu China, Indonezia, India. Există încă un viitor dincolo de cărbune, dar țările ar trebui să fie pregătite să renunțe la câștiguri pe termen scurt, consideră The Conversation.

 

Centrale eoliene plutitoare

The Atlantic vorbește despre o nouă tehnologie pentru energie eoliană care ar putea înlocui actualele turbine instalate în largul mărilor.

Cu doar 10 ani în urmă, instalația eoliană offshore în Oceanul Pacific de Est era tehnologic imposibilă: turbinele eoliene convenționale se montează deasupra unor cilindri de oțel uriași numiți „monopile”, care trebuie  fixate pe fundul oceanului.

Dar platforma continentală de lângă California se rupe rapid și abrupt, nu departe de țărm. Apele devin prea adânci pentru ca turbinele să se mai poată instala.  

Dar noile platforme plutitoare se pot așeza acum pe apele adânci ale oceanelor. Ele pot fi asamblate pe țărm și remorcate către diferitele lor destinații - atât de departe cât cablurile de transmisie îngropate în fundul mării se pot extinde.

Pentru California, în special, centralele plutitoare ar putea fi cheia pentru a obține 60% energie regenerabilă până în 2030 și 100% până în 2045, așa cum cere și legislația statului.

Vântul pune electricitate în rețea exact atunci când California, saturată de soare, are cea mai mare nevoie: seara și noaptea, când oamenii vin acasă de la serviciu și își pornesc aerul condiționat.

Tehnologia ar putea permite statului să-și închidă ultimele centrale electrice pe gaz natural, să-și decupleze rețeaua de la energia nucleară, având în continuare suficientă electricitate curată pentru a-și alimenta flota în expansiune de vehicule electrice, scrie The Atlantic.

 

Și dacă prețul este ... tot distrugerea mediului?

Însă există și un adevăr murdar în spatele tehnologiilor curate, atrage atenția Der Spiegel.  

Zone întregi de pe planetă sunt distruse pentru a asigura resursele necesare turbinelor eoliene și celulelor solare.

O mare parte din materialul din interiorul turbinelor eoliene este produsul unor atacuri brutale asupra naturii. Fiecare unitate necesită ciment, nisip, oțel, zinc și aluminiu. Și tone de cupru: pentru generator, pentru cutia de viteze, pentru stația de transformare și pentru cablurile nesfârșite. Aproximativ 67 de tone de cupru se pot găsi într-o turbină offshore de dimensiuni medii.

Pentru a extrage această cantitate de cupru, minerii trebuie să mute aproape 50.000 de tone de pământ și rocă, de aproximativ cinci ori greutatea Turnului Eiffel.

O vizită la mina Los Pelambres din nordul statului Chile oferă o înțelegere clară. Acesta găzduiește unul dintre cele mai mari zăcăminte de cupru din lume, un crater uriaș gri, la o altitudine de 3.600 de metri.

Și acesta este paradoxul: depozitele din sudul sărac sunt exploatate pentru ca nordul bogat să poată trece la durabilitatea mediului.

 
Revista presei internaționale din 8 noiembrie 2021