Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Eric Zemmour și ”șovinismul 2.0”

eric_zemmour.png

Eric Zemmour și-a anunțat candidatura pentru alegerile prezidențiale de anul viitor din Franța
Sursa imaginii: 
© AFP/Joël Saget

Într-un gest demult așteptat, jurnalistul și polemistul de extremă dreapta Eric Zemmour și-a oficializat candidatura pentru alegerile prezidențiale din Franța din 2022. Și aceasta, printr-un clip pe YouTube. Presa comentează intens anunțarea candidaturii și interviul acordat de Zemmour postului de televiziune TF1.

”De ce Éric Zemmour?” - se întreabă Le Figaro:

Să fie forța scandalului, „acest piedestal al succesului” , așa cum spunea Balzac? Ar fi prea simplu.

Dincolo de atitudinea provocatoare, de otrava disperării și de absența îngrijorătoare a oricărui dubiu, care îl caracterizează pe Eric Zemmour, nu trebuie să uităm ce i-a permis apariția: chinul Franței.

Teama de declasare economică, de transformare demografică, de deposedare culturală explică marea răsturnare la care asistăm.
Sondajele ne spun că nu e chiar atât de rău. Pentru politicieni, poate. Dar 35% dintre francezi se declară gata să voteze o propunere politică catalogată drept radicală. Acest lucru ar trebui să ne dea de gândit
”.

Pentru Libération, Zemmour „bifează aproape toate căsuțele clasice de recunoaștere a fascismului, așa cum le-a definit Umberto Eco, cu musulmanii ca țap ispășitor favorit. Nimic nou în aceste iluzii paranoice, cu excepția faptului că au infestat acum dezbaterea publică. Dar cine va proteja musulmanii, femeile, evreii, oficialii, intelectualii și alte ținte ale acestui discurs de ură?”

Ziarul citat crede că ”tocmai stânga are acum o sarcină istorică din fața căreia nu se poate sustrage”.

Le Monde scrie despre protestele vehemente ale deținătorilor de drepturi de imagine în urma clipului de lansare a candidaturii.
Echipa de campanie a polemistului de extremă-dreapta nu a considerat de cuviință să ceară presei și personalităților prezente în clip permisiunea de a difuza imaginile.

Este aceasta o dovadă de amatorism? Sau o strategie clar premeditată? Imediat ce a fost postat online marți, 30 noiembrie, la prânz, pe YouTube, și transmis în direct pe canalele de știri, clipul a stârnit controverse .

Între două secvențe care îl prezintă în fața unei biblioteci pe fundalul Simfoniei a VII-a a lui Beethoven, polemistul a ales într-adevăr să insereze imagini din emisiuni de televiziune, filme sau prezentând diferite personalități. Problema este că niciunul dintre deținătorii de drepturi contactați de Le Monde nu a primit anterior vreo solicitare de autorizare a difuzării”.

 

Un Trump de tip francez

La Stampa vede în Zemmour ”rodul retoricii cufundate într-un fel de șovinism 2.0, care nu face decât să continue americanizarea politicii franceze. Paradoxal, președintele de dreapta Sarkozy a fost primul care a abandonat moștenirea franceză a gaullismului. Aceasta a permis apariția lui Zemmour, purtător de stindard al incorectului politic, a unui suprematism alb „à la française”, a unui neoliberalism care se opune programelor dreptei sociale.

Un nou „cavaler antisistem”, care se prezintă ca un outsider, dar care este sponsorizat de o rețea densă de finanțatori reacționari. La revedere De Gaulle, iată că vine „franco-trumpismul”.

Iar pentru The Times, „Riscul major la care este expus Emmanuel Macron este ca Republicanii să opteze pentru o personalitate mai moderată, precum Michel Barnier. Fostul negociator pentru Brexit al UE ar putea fi o ancoră pentru opoziție în turul doi al alegerilor prezidențiale. Dar, pe măsură ce Barnier și rivalii săi principali continuă să vâneze pe pământul lui Zemmour în chestiuni legate de imigrație, sondajele par să indice că este puțin probabil ca partidul să ajungă în al doilea tur al alegerilor prezidențiale, cu atât mai puțin să le câștige.”

 
Revista presei internaționale din 2 decembrie 2021