Congres la Beijing: Xi întărește strânsoarea asupra partidului și a partidului asupra țării

"Drumul rămâne imuabil trasat", constată Le Monde. "Un al treilea mandat de cinci ani îl așteaptă pe Xi Jinping în fruntea Partidului Comunist Chinez (PCC) și, prin urmare, în fruntea țării, la sfârșitul congresului deschis oficial duminică, la Palatul Poporului, o clădire uriașă cu arhitectură stalinistă, situată în Piața Tiananmen din Beijing".

National Public Radio transmite că Xi Jinping a semnalat continuarea politicilor care l-au adus în contradicție cu SUA și alte națiuni. El va aprofunda controlul Partidului Comunist asupra economiei și societății.

Xi a cerut investiții suplimentare în aripa militară a partidului, Armata Populară de Eliberare, și a reafirmat că nu va exclude folosirea forței pentru a aduce insula Taiwan sub controlul său.

Newsweek amintește că "Xi a modificat constituția Chinei pentru a elimina limitarea mandatelor prezidențiale, postul care îi dă dreptul de a reprezenta țara la nivel internațional, ca șef de stat.

Președintele Chinei și-a construit în jurul lui un cult al personalității nemaivăzut din vremea Revoluției Culturale a lui Mao".

The Guardian vede "un precedent periculos" în noul curs politic de la Beijing:

"După moartea lui Mao, elita chineză a promis că nu va mai permite niciodată o astfel de concentrare a puterii și a instituit un sistem neoficial de conducere colectivă, limite de mandat și o vârstă de pensionare pentru înaltele funcții. A facilitat transferurile pașnice de putere – până când Xi a preluat controlul și a măturat toate acele norme.

Fiu de vicepremier, unul dintre descendenții „prinților roșii" ai elitei comuniste, copilăria sa aurie a fost răsturnată de căderea în dizgrație a tatălui său, apoi de răsturnările violente ale Revoluției Culturale.

Mulți din China și din afara ei au sperat că el a moștenit o parte din viziunea relativ liberală a tatălui său, iar experiențele marcante din primii săi ani i-ar fi putut inocula vaccinul împotriva totalitarismului.

În schimb, experiența personală pare să-i fi insuflat o dorință copleșitoare de stabilitate și control, mai presus de orice altceva, o convingere de nezdruncinat că el este cel mai bun om care să conducă China.

De peste 10 ani, el și-a întărit strânsoarea personală asupra Partidului Comunist și strânsoarea partidului asupra țării. Și-a eliminat rivalii prin epurări anticorupție și a reprimat disidența de la bază prin înăsprirea cenzurii și supravegherii", scrie The Guardian.

Analizând documentele pentru congresul partidului, The Diplomat notează că, în ceea ce privește politica externă, „criza din Ucraina" a reprezentat singura problemă care a meritat menționată în raportul de activitate. Biroul Politic este lăudat pentru „răspunsul adecvat la riscurile și provocările produse de criza din Ucraina".

Nu există, așa cum era de așteptat, niciun semn că China își va schimba cursul, dar însăși menționarea Ucrainei trimite un semnal despre cât de grav a afectat criza interesele Beijingului.

Aceeași secțiune a comunicatului a lăudat în mod special modul în care partidul comunist a gestionat Hong Kong și Taiwan. Cu toate acestea, nu a existat nicio mențiune directă a politicilor sale în Xinjiang, unde guvernul Chinei a fost acuzat de crime împotriva umanității.