
Presa internaţională
Ungaria plătește prețul pentru "diplomația veto-ului"
fonduri_europene_bani.jpg

Le Point remarcă faptul că „decizia a fost aprobată de toate celelalte douăzeci și șase de state, cu toate că era necesară doar majoritatea calificată. Așadar, chiar și Italia Giorgiei Meloni sau Polonia partidului PiS au aprobat măsura".
„Este un rezultat care poate fi prezentat la nivel național ca o victorie în negocieri, mai ales că sunt asigurate garanțiile de 5,8 miliarde de euro pentru planul de redresare post-pandemie. În orice caz, acest acord permite Comisiei să evite un conflict cu Parlamentul și Consiliul și să arate că respectă regulile de utilizare corectă a fondurilor europene", crede La Stampa.
Pentru Les Echos, „acest rezultat este de natură să descurajeze orice încercare viitoare de diplomație de veto-ului în cadrul Consiliului de Miniștri al UE". (Sursa: Toute L'Europe)
Handelsblatt, citat de Eurotopics, se teme însă că „următoarea încercare de șantaj din Ungaria va veni, cu siguranță. Prin urmare, este timpul să restrângem principiul unanimității în Consiliu pentru a deveni mai puțin vulnerabili la șantaj. Este inacceptabil ca un singur șef de guvern să poată bloca decizii urgente și vitale, cum ar fi ajutorarea Ucrainei, dintr-un simplu capriciu".
Același portal citează publicații din Polonia și Ungaria :
Publicația poloneză Wprost consideră că „este o lecție importantă pentru guvernul polonez. Arată că jocul cu dreptul de veto, presupus o armă miraculoasă în lupta împotriva conspirației birocrației de la Bruxelles împotriva suveranității poloneze, este o sabie ineficientă și cu două tăișuri."
Publicația ungară Népszava consideră că "guvernul și-a pierdut potențialul de a-și reprezenta interesele pe scena internațională: nici măcar nu mai poate conta pe solidaritatea statelor din regiune. Faza critică abia începe. Căci în schimbul subvențiilor trebuie îndeplinite condiții dure."
O altă publicație ungară, Válasz Online, observă că „blocarea sistematică a deciziilor comune ale UE a însemnat că nu a existat niciun stat membru în Consiliu care să fie dispus să apere guvernul ungar. Nici camarazii noștri de arme din Grupul Visegrád, nici prietenii noștri ideologici din Italia". Publicația vorbește despre "un compromis deloc avantajos - renunțarea la vetouri în schimbul unui acces strict controlat la fonduri".