Privire din afara Franței: va reuși Macron să treacă reforma pensiilor?

Revista britanică The Spectator observă că "ridicarea vârstei de pensionare la 64 de ani este o cauză în jurul căreia toți se pot ralia, dar sentimentul că s-a umplut paharul este mult mai profund.

Mulți simt că Republica este într-un declin inexorabil și că anii următori vor fi de austeritate. Macron a spus asta în august anul trecut, avertizând Franța că „epoca abundenței a luat sfârșit".

Președintele are dreptate. Vremurile se schimbă și viața confortabilă de care s-a bucurat Occidentul în ultima jumătate de secol a luat sfârșit.

Macron vrea să pregătească Franța pentru acest viitor și există o mulțime de oameni care îi susțin reforma pensiilor. Dar se confruntă cu o opoziție serioasă și hotărâtă.

Pentru moment, determinarea celor două părți este intactă. Se va transforma probabil într-un război de uzură și o primăvară de greve și proteste".

Pentru Süddeutsche Zeitung, nu contează dacă vorbim despre alianța de stânga Nupes sau Adunarea Națională de extremă dreapta: opoziția nu vrea să coopereze. Iar guvernul Macron nu a fost deosebit de deschis la compromis :

"Dar problema lui Macron nu este doar că nu se poate baza pe o majoritate parlamentară suficientă pentru a-și vedea marile planuri aprobate - problema lui este și că aproape a rămas fără planuri mari.

În primul său mandat, a abolit impozitul pe avere, a flexibilizat piața muncii și a adoptat un plan de redresare de 100 de miliarde de euro. În timpul celui de-al doilea mandat, Macron se pare că și-a pierdut aplombul. Reforma pensiilor, pe care o abordează acum, este ultimul vestigiu al angajamentului său – și oricum pare mult mai puțin ambițioasă".

Dar ce opțiuni are Emmanuel Macron?

Ziarul elvețian Blick spune că acestea sunt în număr de trei: să accelereze, să stagneze sau să negocieze.

"Accelerarea este posibilă, mai ales că, în cazul unui blocaj parlamentar, articolul 49.3 poate permite guvernului să forțeze, angajându-și responsabilitatea. Cei care cred că reforma este esențială ar trebui doar să spere că calmul social va reveni după furtună. Barometrul va fi următoarea demonstrație a sindicatelor anunțată pentru 31 ianuarie și paralizia, sau nu, a țării prin greve.

A doua opțiune: blocarea.

Pare de neconceput, având în vedere importanța pe care președintele francez o acordă acestei reforme pe care o prezintă ca „indispensabilă". Dar în politică, după cum știm, nimic nu este imposibil.

Opțiunea a treia: negocierea și renunțarea la prim-ministrul actual.

Pentru Emmanuel Macron, demiterea lui Elisabeth Borne nu ar avea consecințe politice. Și nu e exclus, de altfel, ca persoana în cauză să renunțe.

Astfel ar putea să-și mențină tema transformării sociale esențiale.

Dar dacă face această alegere, trebuie să acționeze rapid, înainte ca orice discuție să devină imposibilă și strada să ceară capul șefului guvernului".