Credit Suisse, prea mare pentru a cădea...

"Credit Suisse, prea mare pentru a cădea", titrează Le Point :

"Imaginați-vă un angajat care câștigă 1 500 de euro pe lună și căruia banca îi oferă un milion de euro pentru a-și cumpăra casa visurilor sale. Este de neconceput? Și totuși, Banca Națională a Elveției tocmai a fost de acord să împrumute peste 50 de miliarde de franci elvețieni către Credit Suisse.

Spre deosebire de Silicon Valley Bank (SVB), o mică bancă specializată din SUA, bătrânul gigant din Zürich, fondat în 1856, este considerat "prea mare pentru a cădea". Și nu doar de către Elveția, deoarece falimentul Credit Suisse ar putea duce la o criză financiară internațională”.

Totuși, CNN remarcă faptul că piețele globale au avut reacții împărțite, după ce Credit Suisse a primit ajutorul financiar:

"Piețele europene au răsuflat ușurate, joi, după ce Credit Suisse a acceptat un împrumut de la Banca centrală a Elveției, însă investitorii din Asia erau încă îngrijorați de turbulențele care au afectat sectorul bancar mondial în ultimele zile".

BBC informează că, după datele pe care le deține, Banca Angliei a luat legătura cu Credit Suisse și cu autoritățile elvețiene pentru a monitoriza situația.

Un fost viceguvernator al Băncii Angliei, a declarat pentru BBC că băncile centrale au transmis un "mesaj" că astfel de probleme vor fi limitate la nivel local.

”Un refugiu sigur pentru oligarhi și dictatori...”

Le Monde consideră că, ”în teorie, acest ajutor din partea autorităților de supraveghere și inițiativele băncii ar trebui să reducă presiunea asupra Credit Suisse, ale cărei fundamente nu sunt neapărat atât de catastrofale.

Cifra cheie este rata de acoperire a lichidităților, o măsură a solvabilității, care se pare că este de 150%, ceea ce este destul de ridicat după standardele internaționale.

Dar toate măsurile de liniștire au eșuat până de curând în fața nervozității extreme a piețelor de la căderea SVB din SUA, care a declanșat toate semnalele de alarmă și, mai ales, a reînviat ipoteza unui nou "moment Lehman".

Atunci când starea de spirit se inflamează și zvonurile intră în acțiune, se dezvoltă o dinamică împotriva căreia o entitate individuală se poate apăra cu greu, chiar dacă ar spune adevărul despre propria situație".

La Repubblica amintește că "o bancă de primă clasă a devenit un adevărat bad boy al lumii financiare internaționale, prins în toate scandalurile. Un refugiu sigur pentru oligarhi și dictatori, un investitor în cele mai proaste afaceri de pe ambele maluri ale Atlanticului și, uneori, chiar și din Pacific, o sursă inepuizabilă de material pentru fanii Panama Papers și altele asemenea".

Incidentul arată că zona euro nu este scutită de șocuri, avertizează De Standaard:

"Amenințarea imediată din partea SUA nu părea îngrijorătoare la început, iar piețele s-au liniștit. Dar speculatorii au ales o altă țintă: Credit Suisse. Ce poate fi mai solid decât o bancă elvețiană? Până de curând, răspunsul era: nimic. Dar această axiomă nu mai este valabilă. Este adevărat, Elveția nu aparține nici de UE, nici de zona euro. Dar ideea că Europa este imună la șocurile financiare care au loc în altă parte nu mai are prea multă valabilitate". (Sursa: Eurotopics).