Tensiunile sociale din Franța, văzute din străinătate: pericolul unui blocaj prelungit

BBC amintește că Franța are un sistem de pensii prin redistribuție, prin care lucrătorii plătesc pentru pensionari. Domnul Macron a subliniat că, atunci când el a început să lucreze, în Franța erau 10 milioane de pensionari, iar acum sunt 17 milioane.

Iar National Public Radio transmite că poziția înverșunată față de această idee se datorează, în parte, culturii muncii din Franța, care pune un mare accent pe calitatea vieții, pe echilibrul dintre viața profesională și cea privată și pe o pensie confortabilă:

"Francezii își protejează cu înverșunare sistemul universal de sănătate și pensiile generoase. Și este o alegere pe care a făcut-o societatea: să muncească din greu, să plătească impozite mari, dar și să se pensioneze la o vârstă relativ tânără cu un nivel de trai ridicat".

Atenție la anul electoral 2027!

The Wall Street Journal  apreciază că președintele Macron riscă o mișcare de stradă lungă și distructivă, asemănătoare protestelor vestelor galbene care au agitat țara timp de mai bine de un an, începând cu 2018. Decizia sa a reaprins, de asemenea, furia împotriva instituțiilor politice franceze.

Corespondentul la Paris al ziarului italian Corriere della Sera apreciază însă curajul președintelui francez :

"A dat dovadă de curaj de om de stat și de simțul responsabilității. Doar pentru o clipă, fostul bancher de investiții a încercat să se adreseze sentimentului popular, când a menționat "cinismul anumitor mari companii". Fraza pare a fi un răspuns la acuzația de bază a ultimelor luni, și anume că povara reformelor cade întotdeauna asupra acelorași cetățeni, mai puțin înstăriți, fără a atinge profiturile record ale marilor corporații și salariile de milionari ale managerilor acestora.  Macron a jucat pur și simplu rolul lui Macron la televizor, iar acest lucru îi înfurie pe adversarii săi." (Sursa: Eurotopics)

Ziarul german Tagesspiegel transmite la rândul său că a văzut "un președinte calm, plin de energie, care are un program clar și este hotărât să nu lase nimic să îl oprească - nici măcar parlamentul reticent sau partenerii sociali furioși. Nu pare să-i pese că a alimentat nemulțumirea față de democrația reprezentativă, care crește de ani de zile. Faptul că acest lucru ar putea duce la un blocaj prelungit al guvernului său nu ar trebui să-i fie totuși indiferent." (Sursa: Eurotopics)

Iar ziarul elvețian Le Temps, avertizează:

"Adevăratul pericol nu este reprezentat de protestele din următoarele zile, ci de anul electoral 2027. Polarizarea și dramatizarea extremă a dezbaterii de către cei care se bazează pe violență și pe izolarea guvernului atrofiază tabăra rațiunii. Toate conduc la un duel prezidențial dezastruos între Jean-Luc Mélenchon, întruchiparea furiei insurecționale, și o Marine Le Pen din ce în ce mai prezentabilă, care în exterior promite securitate. Sau o confruntare între moștenitorii lor, dacă ei înșiși nu candidează. Dacă te concentrezi prea mult pe grămezile de gunoaie care ard, riști să uiți adevăratul foc. S-ar putea chiar să alimentezi flăcările". (Sursa: Eurotopics)