”Candidatul moloz” și alegerile cruciale din Turcia

”Candidatul moloz”, titrează Der Spiegel cu referire la președintele Erdoğan:

”Unele părți ale Turciei sunt încă distruse, iar frustrarea față de gestionarea proastă a cutremurului de către guvernul Erdoğan este enormă. Furia oamenilor s-ar putea dezlănțui la alegerile de duminică”.

BBC transmite că turcii se află într-un moment de cotitură istorică, având de ales între doi candidați la președinție care oferă căi radical diferite pentru viitorul țării lor:

”După mai bine de 20 de ani la putere, Recep Tayyip Erdoğan promite o Turcie puternică și multilaterală și crearea a șase milioane de locuri de muncă, acuzând Occidentul că încearcă să îl doboare.

Principalul său rival, Kemal Kılıçdaroğlu, susținut de o opoziție largă, dorește să readucă acest stat membru NATO pe o poziție pro-occidentală și mai democratică.

Președintele își acuză adversarii că sunt "pro-LGBT", în timp ce partidul său cu rădăcini islamiste se poziționează de partea familiei”.

După cum  notează The Conversation, ”politica externă a Turciei ar putea suferi, de asemenea, o schimbare semnificativă dacă opoziția va câștiga.

Relația țării cu Occidentul a avut de suferit sub conducerea lui Erdoğan, procesul de aderare la UE este blocat, tensiunile cu Grecia și Israelul au crescut și conflictul cu forțele kurde susținute de SUA în Siria s-a amplificat.

Relația acum caldă a Turciei cu Rusia a fost, de asemenea, o sursă de îngrijorare în capitalele occidentale. Partidele de opoziție s-au coagulat în mare parte în jurul unei agende pro-occidentale. Acestea s-au angajat să repornească procesul de aderare la UE, să respecte hotărârile CEDO și să renunțe la pozițiile strategice în contradicție cu partenerii lor de alianță din NATO”.

Dacă Erdogan pierde și acceptă să piardă...

Le Monde comentează că Erdoğan este unul dintre puținii lideri din cadrul NATO care nu ia nicio măsură pentru a securiza flancul estic al NATO împotriva amenințărilor rusești. El a blocat aderarea Suediei la organizație. Opoziția turcă, potrivit oficialilor suedezi, este în schimb pregătită să ratifice extinderea cât mai curând posibil.

"Dacă Erdogan pierde și este de acord să piardă, asta schimbă multe lucruri. Oricare ar fi rezultatul alegerilor, am face bine să relansăm relațiile cu Turcia", afirmă o sursă diplomatică, sperând că UE își va adapta răspunsul în funcție de amploarea "reînnoirii democratice" anunțate de  opoziție .

Totuși, nimeni nu se gândește să relanseze negocierile de aderare la UE. "Integrarea Turciei ar fi necesară din punct de vedere geopolitic, posibilă din punct de vedere economic, dar foarte dificilă din punct de vedere politic, din cauza opoziției din unele țări membre. Nu se poate spune clar da sau nu", spune un expert citat de Le Monde.

Și totuși, de ce îl iubește UE pe Erdoğan ? – este susprinzătoarea întrebare din titlul unei analize a Politico:

”Faptul că Erdoğan se află la putere, mai ales că în ultimii ani a luat-o pe o cale din ce în ce mai autoritară, a permis UE să ocolească întrebarea dacă Turcia ar trebui să intre în rândurile sale.

Comportamentul său din ce în ce mai inacceptabil, în condițiile în care și-a închis adversarii politici și a acționat împotriva normelor statului de drept, a oferit UE acoperirea politică pentru a evita problema.

O schimbare de regim ar putea modifica însă această dinamică”.