Ofensiva azeră în Nagorno-Karabah: un eșec pentru Rusia și riscul unui război extins

National Public Radio din Statele Unite relatează că ”un contingent de până la 2.000 de pacificatori ruși - instalat după ce Moscova a negociat încetarea ostilităților în 2020 - se pare că nu a acționat împotriva actualei ofensive militare a Azerbaidjanului.

Azerbaidjanul a beneficiat, de asemenea, de sprijin militar din partea aliatului său tradițional, Turcia, care a umplut din ce în ce mai mult un gol de mare putere în Caucazul de Sud, în timp ce Rusia și-a concentrat resursele pe războiul din Ucraina”.

Politico amintește că ”escaladarea vine după luni de negocieri fără rezultat și pe fondul speculațiilor tot mai mari că Azerbaidjanul, susținut de Turcia, se pregătește să folosească forța pentru a pune capăt unui conflict înghețat de zeci de ani. Războiul dintre Armenia și Azerbaidjan din 2020 a făcut mii de victime de ambele părți. În ultimele luni, Azerbaidjanul a înăsprit o blocadă de aprovizionare cu alimente și medicamente în enclava armeană”.

Potrivit BBC, ”etnicii armeni din Karabah au făcut apel marți la o încetare a focului și la începerea discuțiilor. Dar din ultimatumul azerilor a reieșit clar că obiectivul este de a finaliza cucerirea enclavei muntoase.

Premierul armean Nikol Pashinyan a acuzat Azerbaidjanul că a început o operațiune terestră care vizează "purificarea etnică".

Dar sute de protestatari armeni, frustrați de răspunsul țării lor, au intrat în conflict cu poliția în fața parlamentului din Erevan, condamnându-și liderul ca fiind un trădător și cerându-i să demisioneze”.

”Spectrul unui nou război între Armenia și Azerbaidjan apare ca o rușine pentru Kremlin”, comentează The New York Times.

”Luni - cu doar o zi înainte ca Azerbaidjanul să-și lanseze atacul - Ministerul rus de Externe a declarat că a văzut "o îmbunătățire treptată a situației umanitare" în regiune și și-a exprimat optimismul că Armenia și Azerbaidjanul sunt interesate de o "normalizare" a relațiilor.

Dar alinierile geopolitice din regiune sunt complexe, iar un nou război ar reprezenta o provocare și pentru Statele Unite și NATO. Cel mai apropiat aliat al Azerbaidjanului, Turcia, este membru NATO. Armenia are o alianță militară cu Rusia, în timp ce premierul armean Nikol Pashinyan a încercat să aprofundeze legăturile cu Occidentul. În războiul din 2020, în Armenia a existat o dezamăgire generalizată că Rusia nu a venit mai hotărât în ajutorul țării”.

Iar Le Monde consideră că, ”pe plan diplomatic, reluarea ofensivei azere în Nagorno-Karabah este o dezamăgire pentru Moscova. Acordul de pace din noiembrie 2020 a fost încheiat sub egida Rusiei și un contingent rusesc de "menținere a păcii" de 1 960 de persoane trebuia să asigure aplicarea acestuia și, teoretic, să mențină securitatea pe teren.

În schimb, Moscova a permis ca tensiunile să continue și nu a putut, sau nu a vrut, să împiedice partea azeră să organizeze blocada din Nagorno-Karabah timp de aproape un an.

Fie din lipsă de voință politică, fie din lipsă de resurse militare – ca rezultat al slăbirii armatei sale în războiul din Ucraina - Rusia și-a abandonat rolul de arbitru și garant. Și își demonstrează încă o dată incapacitatea de a asigura stabilitatea în ceea ce pretinde a fi curtea sa din spate, fie că este vorba de Caucaz sau de Asia Centrală”.