Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Protestele din Ucraina arată că UE încă mai oferă cuiva speranțe (The Guardian)

Summitul Parteneriatului Estic a fost declanșatorul unui val de frustrare și furie ce se poate vedea acum la Kiev. Este cea mai mare contestare a regimului ucrainean de la Revoluția Portocalie încoace.

Nu se întâmplă des ca Uniunea Europeană să provoace o revoltă. Și mai rar se poate vedea că oameni ies pe baricade pentru a sprijini Bruxelles-ul. În Vest, Uniunea Europeană e obosită, căzută în austeritate, vlăguită de îndoieli existențiale și produce o generație lipsită de speranță. Pentru sutele de mii de tineri (în majoritate) care ocupă centrul Kievului însă, UE este un ideal pentru care merită luptat. Și oricât de insipide ne par nouă reuniunile liderilor europeni, iată că tocmai una de genul acesta a dat tonul unor proteste uriașe.

Viktor Ianukovici a jucat transparent, dar prost. A arătat tuturor calculele sale despre bani și putere și la nici 12 ore de la încheierea summiului de la Vilnius își trimitea trupele speciale să intervină cu o forță inutilă împotriva a câteva sute de demonstranți din centrul capitalei. La fel ca la Istanbul, violența de neînțeles împotriva oamenilor pașnici a fost picătura care a umplut paharul. Și sute de mii de ucraineni au decis că e prea mult. Dacă scopul protestelor era inițial semnarea acordului cu UE, acum el s-a schimbat către detronarea președintelui.

E incredibil cât de prost și-au servit țara politicienii ucraineni. Corupția endemică după Leonid Kucima a fost catalizatorul Revoluției Portocalii. Victor Iușcenko a fost o dezamăgire cruntă. Iulia Timoșenko, deși e victima unei răzbunări politice în justiție, nu a fost nici pe departe un înger în fruntea guvernului. Viktor Ianukovici a dus țara în ruină și îl preferă ca aliat pe Vladimir Putin în loc de Angela Merkel. Deocamdată nu e clar dacă energia din stradă va putea fi menținută sau canalizată către o reformă politică. Dar mesajul Ucrainei este extrem de clar.

Zeci de mii de oameni protestează împotriva politicii lui Hollande (Spiegel)

Dacă sondajele nu erau destul de clare, străzile Parisului transmit un mesaj fără echivoc: francezii nu sunt de acord cu direcția în care Francois Hollande le duce țara. Nu nedreptății fiscale, nu creșterii TVA, nu nu nu și nu. Nu trece zi ca în Franța să nu manifesteze măcar câte o grupare profesională împotriva taxelor impuse de stat.

La toate nemulțumirile se adaugă și faptul că rata șomajului este la cel mai ridicat nivel din ultimii 16 ani. Sistemul de impozitare gândit de administrația Hollande reușește să îi nemulțumească pe toți, de la săraci la bogați. Performanța președintelui se vede și în faptul că e cel mai nepopular șef de stat din istoria celei de-a Cincea Republici Franceze. Sâmbătă, șoferii de tir au protestat în toată țara împotriva taxei de mediu pentru camioane. În Bretania, așa numitele berete roșii au demonstrat împotriva declinului economic al întregii regiuni. La mijlocul lui noiembrie, întreaga țară a fost paralizată cu ocazia protestului pompierilor și polițiștilor. Până și copiii de școală au ajuns să protesteze față de planurile de reformă ale președintelui socialist Francois Hollande.

Egiptul are proiect de constituție (Le Monde)

Comisia constituantă a aprobat duminică proiectul unei noi constituții în Egipt. Este primul pas către tranziția democratică promisă de guvernul interimar susținut de armată. Comisia a anunțat că documentul va fi înaintat președintelui Adly Mansour marți.

Conform foii de parcurs înaintate de liderii militari, referendumul pentru aprobarea acestui text de lege fundamentală ar trebui organizat înainte de finele acestui an. Observatorii scenei politice egiptene spun însă că e puțin probabil ca votul să fie organizat înainte de luna ianuarie. Deocamdată nu se cunosc detalii despre conținutul proiectului. Singurul amănunt cunoscut de public este faptul că a fost respins un articol care prevedea termenul de organizare de alegeri prezidențiale și parlamentare. Acesta era de 30 până la 90 de zile pentru primele alegeri și de maximum 6 luni pentru celelalte. Cum articolul nu a fost inclus în propunerea finală, președintele Mansour are dreptul să convoace alegeri într-un termen pe care, cel mai probabil, îl va negocia cu liderii armatei.