Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Opoziția ucraineană îi cere lui Ianukovici să capituleze (Spiegel, Le Figaro)

Președintele ucrainean și-a concediat guvernul și a anulat legile controversate referitoare la proteste. Dar opoziției de la Kiev nu-i ajunge. Ianukovici trebuie să demisioneze, a spus Vitali Klitchko în Piața Independenței, iar lupta din stradă va continua.
Alte titluri din presa internațională: Obama și războaiele interne (Le Monde, NY Times) / Umanizarea extremei drepte franceze (Die Welt)

Pentru opoziția ucraineană victoria este doar una de etapă, iar demisia cabinetului condus de Mykola Azarov nu ajunge pentru a rezolva criza politică din țara sa. Pentru fostul campion mondial la box Vitali Klitchko, următorul pas „logic” este plecarea președintelui. Până atunci, manifestațiile din Euromaidan vor continua, a asigurat el spunând că guvernul trebuia să fi demisionat deja în urmă cu două luni. Astăzi, Parlamentul de la Kiev trebuie să aprobe legea care oferă amnistie protestatarilor arestați. Klitchko a mai cerut și revenirea la Constituția din 2004 care limitează puterile președintelui în stat. „Trebuie să schimbăm și regulile jocului, nu numai administrația”, a îndemnat Klitchko pe scena din Piața Independenței. Președintele Ianukovici a fost însă clar atunci când a impus condiția dizolvării protestelor în schimbul concesiilor oferite. În caz contrar, șeful statului a amenințat cu decretarea stării de urgență.

În acest context, demisia guvernului Azarov a determinat o schimbare de poziție a președintelui rus Vladimir Putin. Aflat la Bruxelles pentru un summit bilateral cu UE, șeful de la Kremlin a dat asigurări că administrația sa va avea relații cordiale cu orice guvern de la Kiev și că creditul acordat Ucrainei va curge în continuare. Pe câmpul bătăliei geostrategice, UE pare să fi câștigat ceva teren în fața liderului rus după luni de zile de umilire prin influența pe care acesta a exercitat-o în Ucraina. Ziua de ieri l-a făcut pe președintele Consiliului European, Herman van Rompuy, să scoată din sertar din nou Acordul de Asociere cu Kievul. Van Rompuy a declarat în prezența lui Putin că Uniunea este pregătită să semneze de îndată ce Ucraina va fi și ea.

Obama și războaiele interne (Le Monde, NY Times)

După cinci ani de luptă politică încrâncenată cu Legislativul de la Washington, președintele Barack Obama și-a declarat independența de Congres. Văzând că nu reușește deloc să determine taberele politice la cooperare în interesul națiunii, Obama promite că va acționa singur în mai multe chestiuni economice.

A fost discursul despre starea națiunii și un legământ față de poporul american care ar urma să primească în dar de la președinte un „an al acțiunii”. Al acțiunii executive, adică un an în care Barack Obama asigură că va lua singur taurul de coarne pentru a rezolva diferite probleme economice și sociale. E drept, o analiză atentă a discursului lasă mai degrabă de înțeles că atitudinea solo a președintelui e bine gândită. Politicile anunțate, mai degrabă nu. Spațiul său de manevră este destul de limitat în ceea ce privește autoritatea executivă care poate depăși doar uneori autoritatea legislativă.

Obama vrea să mărească salariul minim (o veche promisiune neîndeplinită), să asigure echitate salarială între bărbați și femei, să creeze opțiuni de pensionare pentru cei care nu au acces la instrumente tradiționale și să micșoreze ecartul de venituri între săraci și bogați. În plan extern, Obama s-a referit la dosarul nuclear iranian și a asigurat că va face uz de veto-ul său dacă Legislativul va vota noi sancțiuni împotriva Teheranului. De asemenea, șeful de la Casa Albă a promis sprijin celor care combat terorismul la nivel mondial. Concluzia lui Obama este că dorește să lucreze împreună cu Legislativul, dar „America nu stă pe loc și nici eu nu o voi face”.

Umanizarea extremei drepte franceze (Die Welt)

Cu cât o duce Franța mai prost, cu atât atmosfera din tabăra doamnei Marine Le Pen e mai bună. Rețeta ei de succes e simplă: pe acest fond se aplică un curs aparent moderat de dreapta cu atacuri dure la UE și moneda Euro.

Uneori îi scapă doamnei Le Pen niște remarci ciudate. De exemplu, în octombrie trecut, șefa Frontului Național avea ceva de zis despre ostaticii francezi care petrecuseră 1139 de zile în captivitatea teroriștilor din Sahel. La întoarcere, cei patru bărbați aveau barbă și purtau pe cap niște eșarfe tipice tribului Touareg. Imaginea i-a provocat doamnei Le Pen o stare de rău, așa spunea într-o emisiune televizată. A doua zi a venit retractarea. Dar aparenta scăpare nu pare să fi fost tocmai o întâmplare, ci o manipulare a reticenței francezilor față de elemente străine de societatea proprie.

E aceeași tactică tradițională a extremei drepte franceze, singura diferență este fața mai umană pe care o afișează șefa partidului cu un scop evident: ea vrea să acapareze electoratul întregului segment de dreapta printr-o apariție mai ușor de îngurgitat. Este „La Dediabolisation” a Frontului Național care se vrea partid popular. Și nu tocmai fără succes. Un sondaj recent arată că 47% din francezi consideră Frontul un partid util. Printre susținătorii conservatorilor, procentul este chiar de 67%. Și cu Francois Hollande la cârmă, Marine Le Pen e toată un zâmbet. Cu cât Franța o duce mai prost, cu atât mai bine iese ea.