Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Europa sancțiunilor (Die Zeit)

Războiul din estul Europei continuă nestingerit, trupele separatiste proruse avansează. În acest timp, UE reușește să cadă de acord să se poarte la fel ca până acum în chestiunea ucraineană și față de Rusia. E un succes dezamăgitor.

Orașul Debalțevo, situat între Donețk și Lugansk, este cel mai fierbinte punct al frontului din Ucraina. 20.000 de oameni trăiesc aici în mod normal, numai câteva mii rezistă în ultima vreme între cele două forțe militare: armata ucraineană și separatiștii înarmați de Rusia. Ce înseamnă pentru ei aplicarea sancțiunilor economice împotriva Rusiei și impunerea unor interdicții de călătorie pentru unele personaje de la Moscova? Nimic. Prelungirea sancțiunilor față de Rusia, decisă de miniștrii de externe europeni, nu aduce nimic nou pe frontul de est. În aceste condiții, nimeni nu ar trebui să fie mirat dacă valorile europene se sting încet-încet în Ucraina.

Pentru Rusia, costul războiului din Ucraina nu a crescut deloc. În schimb, 5.000 de oameni au murit, 10.000 au fost răniți și peste un milion s-au refugiat. La Bruxelles, după consiliul ministerial, europenii se felicitau reciproc și răsuflau ușurat. N-a fost ușor, își spuneau ei, și chiar nu a fost dacă ne gândim la arhitectura decizională a UE și la opoziția Ungariei, Austriei, Italiei și la amenințarea cu veto a Greciei. Din punct de vedere european, prelungirea sancțiunilor a fost un succes. Pentru ucraineni e o dezamăgire.

Cât de radical e Tsipras? (The Telegraph)

Abia ajuns în funcție, noul premier elen sperie Europa și se întoarce către Rusia. Surprinzător, pentru că în campanie a fost mai degrabă blând. Să fi fost doar un spectacol electoral?

În urmă cu doi ani, când Alexis Tsipras își făcea apariția pe scena politică elenă, Europa era șocată. Cât pe-aci să câștige un necunoscut radical majoritatea parlamentară cu mesajul său anti austeritate. Grecilor le-a fost însă frică să îl aleagă temându-se că își vor pierde și ultimele economii în cazul unei ieșiri din zona Euro. Tsipras a învățat din această lecție. În 2015, campania electorală începea cu el schimbat complet. Era prietenos, nu ataca nici Europa nici pe Angela Merkel, spunea, desigur, că vrea să se termine cu suferința oamenilor, dar tonul era unul conciliant cu partenerii comunitari.

La trei zile după numirea în funcție, Tsipras s-a schimbat din nou. A șocat Europa cu planurile anti austeritate și cu amenințarea de a bloca prelungirea sancțiunilor împotriva Rusiei. De dragul corectitudinii trebuie spus că Tsipras nu e un comunist. Legăturile cu Rusia poate pot fi explicate prin istorie și apartenență religioasă. Poate chiar și prin oferta ministrului rus de finanțe de a ajuta Atena financiar. Problema e că ultimii ani au reprezentat un șantaj al grecilor: bani contra reforme. Alexis Tsipras are un mandat covârșitor de la alegători, iar a încerca să impui altceva va însemna o muncă îngrozitor de grea pentru UE. Pe de altă parte, planurile lui Tsipras costă bani. Deocamdată ajung doar până în martie.

Le Pen conduce în sondaje (Le Point)

Circa 30% dintre francezi ar vota cu Marine Le Pen la o rundă virtuală de alegeri prezidențiale. Ecartul șefei dreptei radicale franceze față de ceilalți posibili candidați este mare, dar scorul nu ajunge pentru a câștiga Palatul Elysee.

Fostul președinte Nicolas Sarkozy, premierul Manuel Valls sau fostul ministru de externe Alain Juppe ar putea conta fiecare pe 23% din voturi. Actualul președinte Francois Hollande e puțin în urmă cu 21%. Problema doamnei Le Pen este însă turul al doilea, pentru că oricare dintre candidați ar înfrânge-o cu relativă ușurință. De la introducerea actualului cod electoral francez în 1962, toate scrutinele prezidențiale au avut nevoie de un tur doi. Cel mai mare procent obținut de un candidat în primul tur a fost înregistrat în 1965. Charles de Gaulle primise 44,6% din voturi. Următorul scrutin prezidențial are loc peste doi ani. Până atunci însă mai sunt alegeri locale. Iar trendul dictat de acestea poate schimba calculul prezidențial.