Un an de promisiuni uitate (Le Monde)

Propriile promisiuni par a nu se regăsi nicăieri în agenda de priorități a președintelui francez. Să le luăm pe rând:

- Reforma bancară. Sectorul financiar devenea în ianuarie 2012 marele dușman al lui Francois Hollande. Încă înaintea alegerilor parlamentare din iunie se vroia inițiată reforma bancară. Se dorea separarea diviziilor de mare risc de restul activităților unei bănci. Apoi, administrația socialistă s-a răzgândit, chipurile pentru că vrea să păstreze modelul francez de bănci universale. Nici măcar ceva legat de bonusurile managerilor nu s-a auzit de la Elysee.

- Noul tratat franco-german. Voi propune cancelarului german în ianuarie 2013 un nou tratat bazat pe o relație de veritabilă egalitate, spunea Hollande. Ați auzit ieri așa ceva?

- Taxa pe tranzacțiile financiare. Proiectul a eșuat la summitul G20 din Los Cabos. Hollande a marșat apoi pe cartea franco-germană – aici măcar a găsit sprijin de la Angela Merkel. Ieri, Comisia Europeană a aprobat introducerea unei taxe în 11 state care s-au oferit voluntar. Dar proiectul european, ba chiar mondial, nu e nici pe departe realizat.

- Euro-obligațiunile. Nici nu e nimic de zis pe subiect. Ideea a murit de tot. Hollande parcă a uitat-o, doar premierul Ayrault și-a amintit de ea spunând că va dura ani buni până când ar fi gata proiectul. Doar că nimeni nu lucrează la el.

- Re-evaluarea monedei chineze. Nu voi accepta ca moneda chineză să nu fie liber convertibilă, spunea Hollande acum un an. Așa și?!

Dezechilibrele de la Davos (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

La Forumul Economic Mondial se vor întâlni din nou cei mai bogați oameni ai lumii pentru a discuta despre dezechilibrele din această lume. Scopul lor e să inițieze contacte noi sau să consolideze relații deja existente. Să amelioreze ceva în lume e undeva în background. Și totuși e bine că există această întâlnire.

Forumul Economic Mondial s-a transformat într-o confruntare a optimiștilor cu pesimiștii. Se discută despre teme care ar trebui să ne dea de gândit. De exemplu, anul trecut când fondatorul Forumului a lansat ideea că un manager nu ar trebui să câștige mai mult de 20 de salarii ale celui mai prost plătit angajat al său. E bine că se abordează asemenea subiecte.

Totuși, reuniunea nu mai are același fundament ca în trecut. Prea multă lume nu mai crede că rezultatul discuțiilor de la Davos va determina persoane cu putere de decizie să facă ceva pentru a îmbunătăți lumea – ideal care stă la baza Forumului. Singurul lucru bun ce mai poate ieși de la Davos este confruntarea de idei între optimiștii din ce în ce mai puțini și pesimiștii în creștere. Dezbaterile acestea, uneori, nici nu sunt în programul oficial, ele trebuie găsite în teancul de invitații personale adresate pe marginea Forumului. Măcar mai există o speranță și de ea trebuie să ne agățăm. Altfel ar câștiga pesimiștii.

Provocarea lui Netanyahu (BBC News)

La aflarea primelor estimări, reacția la cartierul general al partidului Likud a fost una de ușurare, nicidecum de euforie. Pentru că, trebuie spus deschis, lista de candidați condusă de premierul israelian Benjamin Netanyahu a avut o performanță electorală dezolantă.

Și totuși să nu uităm că politica e bazată, în majoritate, pe așteptări. Dacă adăugăm toate partidele religioase de dreapta și cel puțin unul de centru sau chiar stânga, atunci Netanyahu ar putea guverna din nou. Voi căuta să formez un guvern cât mai larg – aceasta este declarația primului ministru. E mai degrabă o recunoaștere a unui rezultat extrem de ambiguu. Stânga a câștigat voturi în plus, centriștii la fel. Numai dreapta conservatoare și cea naționalistă au pierdut vizibil. În ciuda predicțiilor, adică. Estimările îl dădeau pe premier câștigător detașat și n-a fost. Campania era plicticoasă și totuși a atras un număr record de oameni la urne. Mai rămâne doar surpriza formării viitorului guvern.