OffshoreLeaks dezvăluie averea ascunsă a prinților chinezi (Le Monde)

Rețeta nu este una necunoscută românilor: cei apropiați de putere afișează idealuri populare, dar închid un ochi atunci când vine vorba de îmbogățirea propriilor acoliți. Documente obținute de consorțiul internațional al jurnaliștilor de investigații arată că circa 20.000 de clienți din China și Hongkong sunt legați de companii offshore din diverse paradisuri fiscale. De exemplu, una din firmele înregistrate în Insulele Virgine britanice este deținută în proporție de 50% de cumnatul președintelui Xi Jinping. Acesta din urmă a promis o campanie dură de eradicare a corupției atunci când a venit în fruntea statului, dar rezultatul notabil al acesteia este desființarea unei mișcări sociale care cerea publicarea averilor demnitarilor chinezi.

Alt personaj de rang înalt prezent în documente este fostul premier Wen Jiabao, al cărui fiu a deținut până în 2008 o firmă în Insulele Virgine britanice pe care a creat-o cu ajutorul filialei Credit Suisse din Hongkong. Alte documente o implică pe fiica fostului premier într-un scandal mai vechi în care JP Morgan Chase a fost acuzată de acte de corupție pentru extinderea influenței pe piața chineză. Rețelele și afacerile transfrontaliere sunt imense, sumele puse în joc la fel. Teoretic, Beijingul încearcă controleze fluxurile de capital care părăsesc China printr-o schimbare legislativă intrată în vigoare la 1 ianuarie. Practic însă, lucrurile stau cam așa: Piața offshore depinde în mare măsură de cererea chineză. Cu alte cuvinte, China este motorul principal de creștere pentru firmele offshore.

Încercarea de a administra un război (Neue Zurcher Zeitung)

La prima conferință de pace pentru Siria scopul a fost instalarea unui guvern de tranziție. La Geneva II, conferință care începe astăzi, cu puțin timp înainte de împlinirea a trei ani de război, țelul suprem ar fi negocierea unui armistițiu.

Conferința de pace supranumită Geneva I se încheia în vara lui 2012 cu un comunicat în care se mai stabiliseră următoarele: încetarea focului, eliberarea prizonierilor și accesul organizațiilor umanitare. Rezultatul real îl vedem la fiecare titlu de știre ce privește Siria. Bilanțul morților crește dramatic, președintele Bashar al Assad anunță că va candida la alegerile prezidențiale ce vor fi organizate anul acesta, opoziția este divizată și măcinată de elemente teroriste, iar în spatele mișcărilor de trupe din teren se găsește conflictul mai larg dintre suniți și șiiți, respectiv dintre Arabia Saudită și Iran. Fără o implicare pozitivă a acestor două puteri regionale, conflictul sirian nu are nicio șansă de rezolvare. Probabilitatea ajungerii la un acord este minimă însă pentru că saudiții sunt nemulțumiți de compromisul ruso-american, iar iranienii sunt jigniți de invitația retrasă de ONU. Așa că, cel mai probabil, conferința Geneva II nici nu își mai propune să caute o soluție de pace. La Montreux se caută mai degrabă o variantă de management de conflict.

Critica UE nu îl atinge pe Erdogan (Spiegel)

Premierul turc a apărat la Bruxelles atitudinea guvernului său în contextul scandalului uriaș de corupție. Erdogan a pozat în calitatea sa de lider intangibil care se află deasupra tuturor ignoranților care încă mai strigă una-alta despre statul de drept.

Scopul vizitei de la Bruxelles, prima din ultimii cinci ani pentru Recep Tayyip Erdogan, era, de fapt, relansarea procesului de negociere în vederea aderării Turciei la UE. Rezultatul a fost însă fix pe dos. O apropiere între Ankara și UE e greu de impulsionat în condițiile în care spui că justiția turcă și-a depășit atribuțiile pentru că anchetează un scandal de corupție în care este implicat cercul apropiat de putere al premierului. Erdogan a spus că principiul separării puterilor în statul turcesc este inviolabil. Dar a adăugat apoi că, în cazul în care una din puteri o deranjează pe cealaltă, e de datoria guvernului să intervină. Turcia negociază de 18 ani aderarea la UE fără succes.