Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Vom rezista și, la nevoie, vom ataca (Le Monde)

Deja de multă vreme se vorbea despre scenariul în care conflictul politic din Ucraina va degenera. Acesta s-a împlinit, în mod ironic, exact de ziua unității Ucrainei, sărbătoarea care aniversează unificarea estului cu vestul țării. 

Președintele ucrainean Viktor Ianukovici a avut ieri după amiază o întâlnire cu cei trei lideri ai opoziției, dar discuțiile care au durat mai bine de trei ore nu au adus niciun rezultat. După reuniune, Vitali Klitchko a apărut pe scena din Euromaidan și a anunțat că șeful statului nu este dispus la nicio concesie. „Vom rezista și, la nevoie, vom ataca”, a spus campionul mondial la box care i-a adresat lui Ianukovici un ultimatum pentru organizarea de alegeri anticipate. Dacă nu, Klitchko însuși a promis că va conduce un atac al manifestanților împotriva forțelor de ordine. Premierul Mykola Azarov a declarat apoi că administrația ar putea fi de acord cu o soluție de compromis, dar opoziția ar trebui să se abțină de la formularea unui ultimatum.

Între timp, guuvernul a emis un decret care permite forțelor de ordine să folosească întregul arsenal de grenade pentru dispersarea protestelor, inclusiv tunurile de apă care, în mod normal, sunt interzise la temperaturi sub zero grade. Bilanțul morților în confruntările de zilele acestea variază după surse. Deocamdată, procurorii au confirmat moartea a doi bărbați prin împușcare. Alte surse afiliate opoziției vorbesc de cinci morți din care patru ar fi fost împușcați. Circulă zvonuri și despre două cadavre găsite într-o pădure de la marginea orașului, dar acestea nu pot fi verificate independent. Ieri seară se aflau în Piața Independenței circa 50.000 de manifestanți.

UE și SUA au condamnat intensificarea violențelor, iar diplomația de la Bruxelles a anunțat că ar putea să regândească relația cu Kievul dacă se va constata o violare sistematică a drepturilor omului. Rusia acuză Occidentul de imixtiune în treburile interne ale Ucrainei. Ieri, sute de manifestanți, dar și jurnaliști, au primit un sms nesemnat de la numărul 111 care le atrăgea atenția că sunt înregistrați drept participanți la o revoltă în masă. Atât guvernul, cât și companiile de telefonie afirmă că nu sunt responsabile de trimiterea acestui mesaj.

Recunoașterea torturii (Spiegel)

”Nu neg faptul că se comit greșeli” – aceasta este formularea ambasadorului sirian la ONU despre care participanții la conferința de pace de la Montreux afirmă că reprezintă o recunoaștere a torturării prizonierilor din închisorile siriene. Există speranțe că părțile vor reuși să aibă primele discuții directe mâine.

Răspunsul diplomatului sirian a venit după o întrebare directă adresată de un jurnalist în cadrul unei conferințe de presă organizate la Montreux pe marginea negocierilor de pace. Despre cele 55.000 de fotografii sustrase de un fost polițist militar sirian, care ar atesta torturarea sistematică a prizonierilor regimului, Bashar al Djafari a spus însă că ar fi niște falsuri.

Opoziția și puterea siriană au ajuns la conferința din Elveția și se ceartă indirect, prin intermediul declarațiilor sau discuțiilor bilaterale cu mediatorii internaționali. Cele două părți se acuză de incitare la război, iar cel mai sensibil subiect este viitorul politic al președintelui Bashar al Assad. Astăzi, emisarul special al ONU Lakhdar Brahimi va avea întîlniri separate cu reprezentanții regimului și ai opoziției pentru a încerca să medieze o discuție directă ce ar putea avea loc chiar mâine. În schimb, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a declarat că părțile sunt deja pregătite să stea în aceeași încăpere și că timpul pentru negocieri nu trebuie pierdut.

Naivitatea lui Ban Ki Moon (The Telegraph)

Putem începe cu dezastrul demersului de a invita, apoi de a retrage invitația Iranului de participare la conferința de pace siriană. Pentru cineva despre care se presupune că este versat în arta diplomației, secretarul general al ONU dovedește multă naivitate atunci când vine vorba despre dedesubturile politicii din Orientul Mijlociu.

Din relatările despre tortura sistematică din închisorile regimului, oricine poate trage concluzia că nici Assad, nici aliații săi iranieni – care de altfel i-au furnizat mijloacele necesare pentru tortură – nu vor face nicio concesie la aceste negocieri. Nu de alta, dar pentru ei miza este însăși supraviețuirea, nu o negociere politică anostă. Nu ar trebui să uităm totuși nici faptul că islamiștii sirieni, împreună cu elementele străine care îi ajută, sunt la fel de capabili de atrocități și chiar de execuții publice. Singurul lucru realist la care putem spera după Montreux este negocierea unui armistițiu dacă părțile își vor da seama că a curs totuși destul sânge în ultimii trei ani. Păcat că Iranul nu poate influența discuțiile. Ar fi fost și o poziție bună de negociere și în alte dosare.

 
Revista presei internationale cu Laurentiu Colintineanu