Amenințarea cu metoda “Cipru” (Spiegel)

E pentru prima dată de la declanșarea crizei Euro când clienții băncilor sunt obligați să plătească pentru afacerile derulate de instituțiile unde și-au parcat averea. Pentru șeful Eurogroup însă, modelul are viitor. Nu se știe exact dacă olandezul are în vedere potențialul de amenințare al declarației sale sau chiar e convins de funcționalitatea financiară a planului impus în Cipru. Cert e că Dijsselbloem a declarat într-un interviu acordat agenției Reuters faptul că în tentativa de salvare a băncilor trebuie implicați acționarii, creditorii și clienții, nu automat partenerii din zona Euro.

Declarația ministrului olandez de finanțe e cu bătaie directă pentru țări precum Luxemburg, Malta și Slovenia – care au sectoare bancare supradimensionate. Aceste state ar trebui să-și facă ordine înainte să se ajungă la colaps. Situația este extrem de gravă în Malta despre care se spune deja că va fi următorul, adică al șaselea stat, care va avea nevoie de fonduri din Mecanismul de Stabilitate. Dijsselbloem a mai spus că recapitalizarea băncilor din fondurile Mecanismului nu va deveni o regulă. Ne putem întreba atunci de ce a mai fost el înființat?! Și ce vină au clienții unei bănci care nu au nicio influență asupra afacerilor derulate de aceasta? Indicii bursieri au reacționat prompt cu scăderi – asta după ce crescuseră în urma anunțului că s-a găsit o soluție pentru Cipru.

Weekend negru pentru Francois Hollande (L’Express)

Dreapta se mobilizează împotriva unei promisiuni de campanie: căsătoria pentru cuplurile homosexuale. Stânga franceză îl atacă dur pe președintele socialist, extrema dreaptă depășește Partidul Socialist la alegeri legislative regionale... Și toate s-au întâmplat într-un singur weekend, unul negru pentru președintele francez cu cele mai scăzute cote de popularitate din istoria Republicii.

Oficial, sute de mii de persoane au manifestat împotriva legiferării căsătoriei pentru toți. În realitate însă, demonstrația de amploare a căpătat accente antiprezidențiale – mai ales dacă ne amintim că acest demers legislativ era una din promisiunile de campanie îndeplinite de Francois Hollande. Ba chiar au existat și lozinci anti-Hollande – semn că dreapta franceză, după luni de comedie tragică, a reușit să-și regăsească forța de mobilizare a maselor împotriva socialiștilor.

În același timp, Partidul Stângii condus de Jean-Luc Melenchon, a înăsprit tonul la adresa socialiștilor și, mai ales, la adresa ministrului economiei pe care l-a ridiculizat cu ocazia congresului formațiunii. Socialiștii lui Hollande au fost acuzați din cauza politicii de austeritate care, pe lângă faptul că nu redresează economia, mai fură și din identitatea partidului pe scena franceză. Unde mai pui că efectele se văd deja. În alegerile regionale parțiale din Oise, Partidul Socialist nici măcar nu a reușit să treacă de primul tur. Bătălia s-a dat între conservatorii fostului președinte Sarkozy și ultranaționaliștii conduși de Marine le Pen. Victoria conservatorilor a venit cu un avantaj de doar 800 de voturi.

Nu a trecut nici măcar un an de la victoria lui Francois Hollande în alegerile prezidențiale. Că socialiștii săi sunt în derivă e cea mai mică problemă. Că Franța e în derivă s-ar putea să afecteze întreaga Europă.

Petraeus revine, conștient de reputația pătată (NY Times)

În noiembrie anul trecut lumea afla șocată de o relație extraconjugală a șefului CIA David Petraeus. Acesta demisiona și avea să dispară complet de pe scena publică americană. Acum însă, generalul vrea să revină în forță și să își contureze profilul de consultant în energie, economie și probleme ale veteranilor de război pentru sectorul privat.

La Universitatea California de Sud va avea loc discursul lui David Petraeus care va începe cu o trecere în revistă a călătoriei sale personale. “Cred că nu trebuie să subliniez faptul că sunt privit cu alți ochi astăzi spre deosebire de aceeași perioadă a anului trecut” – aceasta va fi o frază cheie din discursul generalului care va mai spune: “Regret profund și îmi cer scuze pentru circumstanțele care au provocat suferință familiei, prietenilor și suporterilor mei”.

Demisia lui Petraeus a pus capăt carierei sale militare care a evoluat ca niciuna alta în istoria recentă a SUA. El este resposnabil pentru succesul – atât cât a fost – din ultima perioadă a campaniei militare americane din Irak. Apoi la fel în Afganistan. Iar șefia CIA nu-i de ici de colo. De când a demisionat, Petraeus a fost complet absent și și-a petrecut majoritatea timpului său acasă. Singura ieșire a fost depoziția în fața unei comisii parlamentare în cazul atacului de la 11 septembrie 2012 din Libia în care și-au pierdut viața patru diplomați americani. A refuzat constant toate cererile presei de interviu, nu a apărut la niciun eveniment până luna trecută. Atunci au început mese cu foști colegi, membri ai Congresului și diplomați străini. Petraeus se pare că a fost implicat și în campania de susținere a lui John Brennan, nominalizat de președintele Obama la șefia CIA. Acum are contacte cu sectorul privat unde analizează mai multe oferte de consultanță, i s-a oferit posibilitatea de a ține discursuri pe onorarii consistente, dar și de a ține cursuri la universități.

La finalul discursului său, Petraeus va spune că viața nu se oprește cu o greșeală ca a mea. Ea poate continua și trebuie să o facă.