Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Parlamentul cipriot aleargă după capital (Spiegel)

s1reutersmedianet.jpg

Sursa: uk.reuters.com

Din băncile cipriote afectate de criză s-au scurs bani în ciuda interdicției de tranzacții. Așa că Parlamentul de la Nicosia a format o comisie de anchetă pentru că nu mai are încredere în șeful Băncii Centrale.

Președintele Băncii Naționale a Ciprului e supus unei mari presiuni. Întâi a anunțat că băncile mici ar fi urmat să deschidă ieri. Problema e că nu vorbise cu nimeni din Guvern pe acest subiect. Deocamdată, toate băncile ar urma să deschidă mâine când e așteptat un val masiv de retrageri din conturi. Tot în cârca șefului Băncii Centrale sunt puse și transferurile uriașe din băncile cipriote care riscă să destabilizeze întreaga operațiune de salvare. În timpul interdicției de transferuri totul a părut OK. Dar fix înainte de blocarea operațiunilor se pare că sume uriașe au plecat din Cipru în dimineața de 16 martie. De la aparență la realitate e cale lungă însă. Nici în timpul blocării tranzacțiilor nu a fost chiar totul în regulă pentru că interdicția avea excepții – cum ar fi transferuri în scop umanitar. Și mai umanitar decât să scapi de impozite ce poate fi?!

În același context, noul șef al Eurogroup pare deja depășit de fișa postului. Olandezul Dijsselbloem a provocat îngrijorări pe burse cu anunțul său de aplicare a modelului cipriot și în cazul altor state cu probleme. Stilul său de negociere provoacă panică, dar arată în același timp și contradicțiile uniunii monetare. Deja lumea se întreabă dacă nu trebuie adus Jean-Claude Juncker înapoi. Olandezul în funcție nu are experiența necesară. Și nici tact. Dar, în fond, decizia nu este exclusiv a sa. Sigur, declarația e una nefericită, dar de votat au votat toți cei 17 miniștri de finanțe din zona Euro. Politicieni cu experiență precum tartorul german ar fi trebuit să recunoască potențialul exploziv al impozitării depozitelor bancare din Cipru.

Se pare că stilul necioplit al lui Dijsselbloem ar fi provocat negocierea la vârf cu Nicosia în care au trebuit să intervină Barroso, van Rompuy și Lagarde. Miniștrii de finanțe au fost trași pe bară până la momentul în care li s-a spus să aprobe compromisul. Și probabil că se va mai întâmpla. Spre deosebire de Juncker, olandezul are nu numai două decenii mai puțin la activ, dar nici nu e premier. Deci nu are autoritate în fața unui președinte furios precum cel cipriot. Și Malta se anunță cu repeziciune...

Șomajul crește îngrijorător în Franța (Le Monde)

Și se apropie recordului negativ absolut. Peste trei milioane de oameni nu au loc de muncă – pentru președintele Hollande, un dezastru. Guvernul de la Paris anunță o mobilizare generală, dar perspective de ameliorare sunt foarte puține.

Recordul se înregistra în 1997, iar socialistul de la Elysee nu mai are deloc mult până să îl egaleze. Aproape 3,2 milioane de persoane nu au loc de muncă deloc. Dacă adăugăm pe cei cu slujbe temporare (care se înscriu într-o categorie specială de șomaj) atunci vorbim de peste 4 milioane de francezi care stau la coadă în fața oficiilor de muncă. Mai mult, 80.000 de persoane își pierd dreptul la ajutor de șomaj în fiecare lună și devin asistați social. Față de aceeași perioadă a anului trecut, șomajul a crescut în Franța cu 10,8% - este o performanță dezastruoasă pentru președintele care promitea bunăstare în campania electorală. Și nici nu s-a împlinit un an de la alegerile prezidențiale.

Spre deosebire de 1997 (când era președinte Mitterand) socialiștii nu sunt la sfârșitul unei crize, ci la începutul unei perioade de stagnare în cel mai bun caz. Economia franceză ratează țel după țel așa că de unde ameliorare? Mâine, președintele Hollande va mai face o tentativă de comunicare cu națiunea într-un interviu acordat postului France 2. Ultima sa încercare de apropiere de popor a fost un fiasco. Având în vedere datele noi ale șomajului, greu de crezut că Hollande va reuși să convingă pe cineva de justețea măsurilor sale.

Prima doamnă la șefia Secret Service (BBC News)

Julia Pierson era deja în structurile de conducere a serviciului american însărcinat cu protecția demnitarilor. Ea îi va succede lui Mark Sullivan care a anunțat luna trecută că iese la pensie.

Pierson activează deja de 30 de ani în Secret Service. O agenție care nu livrează numai bodyguarzi, ci investighează, de exemplu, și criminalitate economică. Numirea ei în funcție nu necesită aprobarea Congresului american. Julia Pierson a intrat în Secret Service în 1983 la biroul din Miami. Din 1998 a petrecut patru ani în detașamentul de protecție a președintelui. Nu are însă o misiune ușoară în ciuda experienței care o recomandă. Agenția încă mai trage ponoasele după scandalul în care agenți Secret Service se distrau cu prostituate în timpul unei vizite prezidențiale din Columbia. Nici descoperirea unui dosar mai vechi – în care un agent și-a descărcat în urmă cu câțiva ani arma în direcția lui Mahmoud Ahamdinedjad – nu e chiar floare la ureche.

Revista presei internationale cu Laurentiu Colintineanu