Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Încep negocierile între Kiev și Moscova (Le Monde)

Iar subiectul acestora îl reprezintă livrările de gaze rusești către Ucraina, mijlocul tradițional de șantaj pe care Kremlinul îl folosește în relația cu guvernul ucrainean atunci când are nevoie. 

Ministrul ucrainean interimar al energiei se deplasează în capitala rusă împreună cu șeful Naftogaz și un grup de parlamentari ucraineni pentru a sta de vorbă cu directorul Gazprom Alexei Miller. Kievul depinde în proporție de trei cincimi de livrările rusești de gaze naturale și plătește de două zile încoace unul din cele mai mari prețuri din Europa: 480 de dolari la 1000mc. Asta în condițiile în care Ucraina este în prag de faliment statal și caută salvarea într-un acord cu FMI – una din condițiile Fondului este însă eliminarea subvenției din prețul gazelor, ceea ce va însemna o creștere substanțială pentru populație. Directorul general al FMI, doamna Christine Lagarde, a avertizat, de altfel, asupra pericolului pe care îl reprezintă destabilizarea Ucrainei pentru economia mondială. În același context, secretarul de stat american John Kerry a cerut Europei să caute să își diversifice sursele de energie în ideea reducerii puterii de șantaj a Rusiei prin intermediul gazului natural.

Tot astăzi începe la Moscova și o reuniune a variantei rusești a NATO – adică a grupului de state aliate Rusiei. Serghei Lavrov, ministrul de externe, își va primi omologii din Belarus, Armenia, Kazahstan, Kîrgîstan și Tadjikistan în cadrul unui summit care se vrea o replică la reuniunea NATO de la Bruxelles. Alianța este, de altfel, foarte îngrijorată de trupele rusești din zona frontierei cu Ucraina. Nu atât de numărul acestora, cât de diversitatea unităților care ar avea capacitatea să ocupe întregul est al Ucrainei în maximum cinci zile. Comandantul militar al NATO, generalul Breedlove, a explicat că Rusia ar putea căuta să cucerească un teritoriu care să permită o legătură terestră cu Crimeea. Într-un atare scenariu, trupele rusești ar putea ajunge fără efort până în Transnistria.

Ianukovici deplânge tragedia din Crimeea (BBC News)

Fostul președinte ucrainean Viktor Ianukovici, care s-a refugiat în Rusia, consideră pierderea Crimeei drept o tragedie și își exprimă speranța că peninsula se va întoarce la Ucraina.

Fostul șef de stat care a fugit din Kiev după zilele în care și-au pierdut viața aproape 100 de oameni, dă asigurări că va încerca să își folosească influența pe lângă șeful de la Kremlin pentru a rezolva situația. Dacă ar fi rămas la putere, Ianukovici spune că ar fi împiedicat referendumul care a pecetluit independența Crimeei și că acest vot ar fi reprezentat o formă de protest față de noile autorități de la Kiev. De asemenea, fostul șef de stat a folosit prilejul interviului pentru a reasigura opinia publică de faptul că focurile de armă trase la Kiev nu ar fi venit la ordinul său, că trupele de securitate nu ar fi tras niciun foc și că răspunderea pentru victimele acelor zile s-ar găsi exclusiv la opoziție. Ianukovici a declarat textual că „principiul pe care îl respect întotdeauna este acela că nicio autoritate, nicio putere nu merită nici măcar o singură picătură de sânge”.

Negocierile de pace din Orientul Mijlociu se îndreaptă vertiginos către colaps (The Guardian)

Secretarul de stat american John Kerry s-a implicat mai mult în procesul de găsire a unei soluții pentru teritoriile palestiniene decât cele două părți care sunt vizate direct: israelienii și palestinienii.

Unii oficiali de rang înalt afirmă că John Kerry a mers cât de departe a putut în calitate de mediator. Așa că frâna de mână trasă brusc după anunțul palestinienilor conform căruia vor căuta recunoaștere statală în afara cadrului de negociere de la 15 agenții ONU nu poate fi o surpriză. Sigur, negociatorii palestinieni s-au grăbit să îndulcească tonul față de americani, dar efectul este minor, dacă nu inexistent. „Facilitarea unor procese merge atât de departe cât merge și disponibilitatea părților de a lua decizii”, se arată în cercuri diplomatice americane. Lui Kerry nu i se poate reproșa nimic. A zburat de colo colo de atâtea ori încercând să medieze o soluție încât este cel mai vizibil personaj din regiune. Asta nu a împiedicat însă nici pe israelieni să devieze de la obiectivul negocierilor – crearea a două state independente - și să condiționeze eliberarea ultimei tranșe de prizonieri palestinieni de eliberarea unui fost spion israelian din închisoarea sa din America. Termenul de 29 aprilie pentru găsirea unei soluții a devenit complet nerealist și, din păcate, istoria pare să se repete. Progresele din Procesul de pace israeliano-palestinian au fost mânate direct de președinți americani. Se vede așadar că Barack Obama a fost absent. Iar eșecul negocierilor ascunde pericole poate mai mari.