Atentat terorist, dejucat în Canada (Le Figaro)

Începând de astăzi, suspecții de naționalitate străină, adică nu canadiană, vor apărea în fața unui judecător unde vor trebui să se apere împotriva acuzațiilor de complotare în vederea comiterii unui act terorist. Jandarmeria canadiană a precizat că elementele Al Qaida care le dădeau ordine celor doi se găsesc în Iran. Oficialii au precizat totuși că nu există elemente care ridice suspiciunea unui sprijin din partea statului iranian. Detaliile anchetei arată că nu există o legătură directă între planificatul atentat din Toronto și cel de la maratonul din Boston. Operațiunea de filare a suspecților a început din 2012, iar forțele de securitate canadiene au dat asigurări că în niciun moment viața canadienilor nu a fost pusă în pericol.

Ai auzit de bombe? Eu le-am pus! (Die Welt)

Procuratura americană a formulat acuzațiile împotriva lui Jokhar Țarnaev. Documentele oficiale oferă detalii în plus în ceea ce privește urmărirea atentatorilor din Boston.

Tânărul de 19 ani va trebui să se apere în fața judecătorilor împotriva unor acuzații precum utilizarea armelor de distrugere în masă și distrugerea de proprietate prin utilizarea de explozibili. Procesul va începe în data de 30 mai. Odată cu acest anunț al procuraturii americane iau sfârșit speculațiile din jurul statutului lui Țarnaev. El este cetățean american și va fi judecat de un tribunal federal – e primul proces de terorism pe pământ american. Inițial, observatorii internaționali, dar și unii politicieni americani, erau de părere că Țarnaev trebuie considerat combatant și judecat de un tribunal militar.

Cel puțin două detalii din documentele procuraturii trebuie amintite. Primul este acela că bombele folosite de frații Țarnaev erau oale sub presiune încărcate cu praf de pușcă și sute de bile de rulment. Al doilea este momentul în care atentatorii au furat o mașină amenințîndu-l cu arma pe șofer. Unul din frați l-a întrebat: Ai auzit de bombe? Eu le-am pus!

Amurgul partidelor (La Repubblica)

Realegerea lui Giorgio Napolitano şi demisia grupului conducător al Partidului Democrat reprezintă punctul culminant al crizei sistemului politic italian.

În Italia anului 2013 asistăm la o nouă versiune a povestirii de neguvernabilitate a Parlamentului şi a disfuncţionalităţii metodelor sale democratice, anume a acordurilor şi compromisurilor între partide, precum şi a deciziilor luate de majoritate. Criza, care mocnea deja de când partidele nu reuşiseră să formeze un guvern după scrutinul din februarie, a izbucnit cu adevărat cu prilejul alegerii preşedintelui republicii.

Pentru simplul motiv că, în timpul acestei alegeri, partidele sunt obligate să gereze direct jocul politic. Ele nu pot să tărăgăneze lucrurile, nici să se bazeze pe o autoritate externă, ca şi în cazul formării guvernului, care, potrivit Constituţiei, este pilotată de către preşedinte. Asistăm la o erodare a legitimităţii, dar şi a structurilor şi a guvernării, a credibilităţii şi a autorităţii. Iar tocmai legea electorală este obstacolul de care s-a poticnit Parlamentul şi cel de care se va împiedica fiecare viitor deputat, tocmai fiindcă favorizează divizările. (sursa: Presseurop.eu)