Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Viață de parlamentar (Die Welt)

Deputații din Parlamentul European zboară la clasa business, primesc bani pentru simpla prezență la locul de muncă și rămân după numai cinci ani cu o pensie mai mare decât un angajat mediu din Germania. Unii cred că situația e exagerată.

Pentru fiecare zi de prezență la dezbaterile Legislativului European, eurodeputații primesc 304 euro. Pentru o zi de dezbateri în afara Uniunii Europene, parlamentarii primesc 152 euro plus cheltuieli de cazare. Întrebați dacă li se pare normal să fie plătiți pentru prezență, eurodeputații germani au răspuns presei mai degrabă evaziv, iar unii dintre ei au demonstrat că iau acești bani și îi donează în scopuri caritabile, cel puțin parțial. Dar „prima de prezență” este doar o mică parte a costurilor bugetare cu un parlamentar european. Salariul net se situează la circa 6250 euro. Pentru chiria unui birou și costuri telefonice mai vin lunar 4299 euro. Pentru plata colaboratorilor de la cabinet se pot deconta maximum 21.209 euro în fiecare lună. Exemplul cel mai exagerat este, cum altfel, un europarlamentar român: George Sabin Cutaș (PSD) care pe lângă cele două asistente acreditate oficial la instituțiile europene mai are pe ștatul de plată alți 19 colaboratori în România. În caz de boală, eurodeputații primesc două treimi din costurile medicale rambursate. Dacă nu mai sunt aleși, atunci foștii parlamentari trebuie să se adapteze la viața de om normal și primesc un salariu lunar pentru fiecare an de mandat servit în Legislativ. Iar după un singur mandat în Parlamentul European, demnnitarii pot ieși la pensie direct cu o sumă lunară de 1405 euro. Pensia medie în Germania după 45 de ani de muncă este de 1175 euro. Iar cheltuielile anuale ale navetei de acasă la Bruxelles / Strasbourg se ridică la 6,4 milioane euro.

Poliția turcă trage în manifestanți (Le Monde)

O persoană și-a pierdut viața și alte cinci au fost rănite în cele mai recente ciocniri dintre poliție și manifestanții din Istanbul. Situația se deteriorează în Turcia după accidentul minier de la Soma în care au murit 301 oameni, iar forțele de ordine au tras pentru prima dată cu muniție de război.

În cartierul Okmeydani au avut loc ieri demonstrații care cereau demisia premierului Recep Tayyip Erdogan. Pe lângă deja tradiționalele gaze lacrimogene și gloanțe de cauciuc, poliția turcă a folosit pentru prima dată muniție de război pentru a dispersa o manifestație. Primele focuri au fost trase în aer, ca avertisment, apoi a fost țintită direct mulțimea. Manifestanții își exprimau nemulțumirea față de autorități și comemorau victimele accidentului minier de la Soma, dar și un adolescent mort în confruntările din Parcul Gezi de anul trecut. Victima din seara de ieri a fost împușcată în cap și a decedat la spital în timpul unei operații. Odată confirmată de către medici cauza morții, vicepremierul turc a promis că va declanșa o anchetă pentru a determina proveniența glonțului. Multă lume se așteaptă deja la răspunsul plictisitor al uneltirii unor forțe împotriva statului turc. Incidentul survine cu doar câteva zile înainte de anunțul așteptat de la primul ministru Erdogan conform căruia va candida la alegerile prezindențiale din august.

Poate mareșalul să salveze Egiptul? (Neue Zurcher Zeitung)

Luni și marți, egiptenii sunt chemați la urne să îl aleagă președinte pe fostul șef al armatei Abdel Fatah al-Sisi. Campania seamănă mai degrabă cu o soluție publicitară de promovare a turismului în Egipt, program politic nu există, nici măsuri economice. Se spune doar atât: al-Sisi e omul puternic de care Egiptul are nevoie.

În clipurile electorale, Abdel Fatah al-Sisi nici nu apare. E ca și cum la președinția țării ar urma să fie votat un personaj invizibil. Nu există manifestări electorale, vizite pe ici-colo sau băi de mulțime. În interviuri, mareșalul răspunde la întrebări doar admițând că Egiptul se confruntă cu probleme grave, dar nu spune cum vrea să le rezolve. El știe una și bună: nu a vrut să fie președinte, dar candidează pentru că e dorința poporului. Să fie el oare salvatorul altruist al poporului egiptean? Sau un manipulator fin și artizan al unui plan complex de la bun început? Va mai dura până să răspundem la întrebare. Acum, al-Sisi are în față marea provocare de a reconstrui statul egiptean din temelii și asta înseamnă curățarea lui de elementele din vremea Mubarak. Poliția și justiția au depășit orice limite în ultima vreme. Iar dacă al-Sisi va eșua, înfrângerea nu va fi numai a lui, ci a întregii armate, o instituție care, în ciuda evenimentelor din ultimii 3 ani, nu prea și-a pierdut din cota de încredere acordată de populație.