Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Un eșec al unei țări întregi (Liberation)

În victoria Frontului Național din Franța se regăsește, în mod evident, eșecul clasei politice franceze. Dar rezultatul – încă provizoriu – ascunde și un eșec al presei, al profesorilor și al clericilor. Este un eșec al unei țări întregi momentul în care un partid de extremă dreapta, xenofob, rasist și populist se situează în fruntea opțiunilor de vot.

Sigur, rezultatul poate fi privit în termeni relativi și edulcorat în sensul în care se poate argumenta că absenteismul joacă un rol important, că alegerile europene sunt unele atipice și că ele nu structurează viața politică națională. Dar Frontul Național este bine ancorat în realitatea franceză când reușește să reprezinte opțiunea politică a unui sfert dintre francezi. E un șoc pentru Franța și un șoc pentru Europa, și ea confruntată cu mișcări eurofobe și populiste. Frontul Național s-a hrănit precum o tumoare din lipsa de popularitate a guvernării socialiste și din ezitarea dreptei tradiționale care nu se poate decide între discursul republican și cel extremist. La aceste alegeri, Frontul Național și-a impus temele de campanie în spațiul public. E vorba despre identitatea națională, hegemonia de la Bruxelles, teama de străini și imigrație și dezavantajele generate de moneda unică. Cu excepția Verzilor și a Frontului de Stânga, restul partidelor a jucat în defensivă. Nimic nu a funcționat ca tactică de stăvilire a acestui val extremist. 

Marea Britanie: Idem Franța (The Guardian)

Formațiunea eurosceptică UKIP câștigă votul la europarlamentare cu ușurință și declanșează un cutremur politic în Regatul Unit. Este pentru prima dată în istoria modernă a țării când un scrutin național nu este câștigat de conservatori sau de laburiști.

Nu numai că a câștigat cele mai multe voturi, dar UKIP a reușit chiar aproape să își dubleze procentul de la 16,5% în 2009 la 28% sau chiar 29,5% (depinzând de sondaje) în 2014. În urmă cu 20 de ani, la primele alegeri europarlamentare la care participa, UKIP abia reușea să strângă 1% din voturi. Liberal Democrații au reușit o performanță negativă uluitoare pierzând 10 din cele 11 portofolii de parlamentar european în urma rezultatului de 7%. Pe locul al doilea nu e clar deocamdată cine se situează dintre conservatori și laburiști sondajele fiind prea apropiate pentru a putea trage o concluzie.

În orice caz, Nigel Farage, liderul UKIP și-a atins scopul cu ambii oponenți. Liderul laburist Ed Miliband va avea dificultăți mari în a justifica o continuare la conducerea formațiunii, iar premierul conservator David Cameron va fi forțat să ia în considerare mult mai serios ideea de referendum pe tema apartenenței la UE. Farage, care va trimite 22 de europarlamentari la Bruxelles, a spus cât se poate de clar aseară: „Nu vreau doar ca Marea Britanie să părăsească UE, vreau ca Europa să părăsească UE”.

Șefia Comisiei Europene se va decide la Berlin (Spiegel)

Popularii europeni sunt cea mai puternică forță din Legislativul de la Bruxelles. Candidatul PPE Jean-Claude Juncker reclamă președinția CE pentru el, dar socialistul Martin Schulz nu vrea să renunțe. Cel mai probabil, viitorul șef de Executiv european va fi decis de Angela Merkel.

Partidul Popular European are, conform prognozelor, 212 mandate de europarlamentari. Socialiștii pot conta pe 186 de eurodeputați, liberalii pe 70 și ecologiștii pe 55. Stânga extremă ajunge la 43 de mandate, iar populiștii de stânga împreună cu ultranaționaliștii ajung împreună la 129 de parlamentari chiar dacă e puțin probabil să se unească. Deși PPE a câștigat alegerile, Martin Schulz atrage atenția că acesta are un avantaj doar pentru că parlamentarii din Forza Italia și Fidesz sunt membri ai PPE. Deocamdată nu e clar dacă partidul premierului maghiar Viktor Orban îl va susține pe Jean-Claude Juncker la șefia Comisiei. Cu alte cuvinte, Schulz subliniază că, în ciuda victoriei, PPE nu are majoritate în Parlament.

Dar nici el, socialdemocratul, nu poate afirma cu siguranță că va găsi o formulă de alianță care să îl propulseze la președinția Executivului. În plus, marți se va reuni Consiliul European, care va numi un candidat pentru șefia Comisiei „în lumina rezultatelor de la alegeri”, dar nicăieri nu scrie că acesta nu ar putea fi un candidat de compromis. Realitatea arată în felul următor: cine vrea să ajungă șef de Comisie trebuie să aibă susținerea cancelarului german. Angela Merkel l-a sprijinit în campanie pe Juncker, dar și-a păstrat deschise toate opțiunile. Dacă Schulz va ceda președinția Executivului, atunci el va trebui să primeasă un post important în noua Comisie. Sau poate se va gândi Merkel la liniștea coaliției de la Berlin cu socialdemocrații. Jean-Claude Juncker a declarat că a vorbit la telefon cu doamna cancelar. Dacă a fost felicitat pentru victorie nu a vrut să dezvăluie.