Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Doctrina Obama (Spiegel)

Lider da, dar acțiuni pe cont propriu doar în caz de urgență. După sfârșitul războaielor Americii, președintele Obama pune accent pe rolul de model, pe bani și pe alianțe. Poate o superputere să domine scena mondială cu așa o strategie?
Alte titluri astăzi: Snowden vrea să se întoarcă acasă (France24) și Victorie zdrobitoare a mareșalului (Le Monde)

Mai puțin de 10.000 de soldați americani vor rămâne în Afganistan după 2014. La finele lui 2016 nu se va mai găsi niciun militar american în Afganistan, țara care devine o metaforă pentru retragerea americană. Doar o treime din populația SUA are o părere pozitivă despre politica externă a administrației de la Washington. Iar opoziția republicană îl acuză pe Obama că nu știe să fie un lider pe măsura țării sale. De aceea, șeful de la Casa Albă a simțit nevoia unui discurs în care să explice situația. La ceremonia de absolvire de la prestigioasa academie militară West Point, Barack Obama a afirmat că America este atât de puternică cum nu a fost niciodată. Dar America se și schimbă pentru că 47% dintre cetățenii săi vor un rol mai puțin activ în lume. Asta vrea și Obama: un rol mai puțin activ, dar aceeași influență în lume.

Cum anume se poate asta? Oare Vladimir Putin sau Bashar al Assad nu sunt dovada că o superputere ce bate în retragere nu mai este luată în serios? Barack Obama afirmă că America va merge la război numai atunci când îi sunt amenințate interesele sale vitale. Doar pentru că au un ciocan mare, SUA nu trebuie să privească orice problemă ca pe un cui. Prioritățile vor fi diplomația, sancțiunile, ajutorul pentru dezvoltare și modelul pozitiv pentru întreaga lume. Vor mai veni și o reformă a spionajului NSA și o reducere a operațiunilor cu drone. Dar să nu ne facem iluzii. Acest război din umbră a crescut în perioada Obama față de perioada Bush. Tocmai el îi permite președintelui să se țină departe de alte fronturi.

Snowden vrea să se întoarcă acasă (France24)

Autointitulatul spion Edward Snowden a recunoscut într-un interviu pentru NBC că vrea să se întoarcă în America și și-a apărat dezvăluirile de informații secrete prin abuzul Constituției americane care nu i-ar fi lăsat alternativă.

Snowden insistă că din prima zi a făcut totul pentru țara lui și că nu poate fi considerat un trădător. Dacă amnistie sau clemență ar fi posibile, decizia ar trebui să fie la publicul american, crede fostul analist al NSA la aproape un an după ce a dezvăluit anvergura operațiunilor americane de spionaj digital. El mai spune că nu a vrut să ajungă în Rusia. Avea un bilet către Cuba, dar ajuns pe aeroportul din capitala Rusiei s-a trezit cu pașaportul anulat. La întrebarea de ce se află în Rusia, Snowden îndeamnă curioșii să întrebe la Departamentul de Stat.

De acolo vine un răspuns la afirmațiile lui Snowden prin vocea secretarului de stat John Kerry. Acesta afirmă că pentru un bărbat ce se vrea inteligent, răspunsul cu pașaportul este cam prostănac. Kerry s-a arătat dispus să îi pună lui Snowden la dispoziție un avion întreg dacă vrea să se întoarcă și să se predea justiției. În opinia administrației de la Washington, Snowden este un trădător care a provocat pagube mari țării sale și, dacă tot se consideră patriot, atunci ar trebui să aibă încredere în justiția americană. Azilul temporar acordat de Kremlin lui Edward Snowden expiră la 1 august.

Victorie zdrobitoare a mareșalului (Le Monde)

Primele rezultate parțiale de la alegerile prezidențiale egiptene arată un scor absolutist. În 15% din secțiile unde numărătoarea buletinelor se încheiase ieri seară, fostul mareșal Abdel Fatah al-Sisi a câștigat 93% din voturi.

Că al-Sisi va ajunge președinte nu se îndoia nimeni. Nu a avut decât un singur contracandidat extrem de slab din partea stângii egiptene, iar întregul aparat de stat – inclusiv presa – s-a întrecut pe sine mai ceva ca în perioada lui Mubarak în construirea noului cult al personalității. Alți reprezentanți ai opoziției au avut interdicție la alegeri. Mulți alții zac în închisoare sau au fost deja executați. Singura necunoscută este participarea la vot la acest scrutin cu final cunoscut în avans. Al-Sisi a repetat obsesiv că nu vrea să preia cârma țării fără o susținere largă din partea populației. Egiptenii au avut chiar o zi în plus pentru a vota – alegerile desfășurându-se astfel pe durata a trei zile în loc de două. Ziua de marți fusese decretată sărbătoare națională pentru ca oamenii să iasă la vot în schimbul zilei libere de la muncă. Cei care nu au votat sunt chiar pasibili de amendă. Fostul mareșal vrea să fie votat de cel puțin 45 de milioane de oameni din totalul de 53 de milioane de alegători. Doar că ce ar fi putut să-i determine pe egiteni să iasă masiv la vot în condițiile în care miza nu există?